“Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz.
Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină;
peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.
Căci un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui.”
Isaia 9:1,2,6
Priviţi la Isus Cel Răstignit
Sufletele credincioase sunt mădulare ale Trupului lui Hristos, Biserica, rânduite a se sluji unele pe altele spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea multor oameni.
Noi toţi avem experienţe minunate cu Domnul pe calea credinţei, mărturii care ne ajută să înţelegem şi mai bine harul şi Adevărul Scripturilor lui Dumnezeu.
Fiecare lucrare în Casa Domnului trebuie să aibă în vedere slăvirea Numelui lui Dumnezeu şi zidirea Trupului lui Hristos.
Cuvântul Domnului Isus crează în noi credinţă, ne face viaţa înfloritoare prin sfinţirea lucrată de Duhul Sfânt şi ne dă biruinţă în înaintarea pe cale.
Vrăjmaşul lui Dumnezeu se luptă însă să ne ţină departe de Cuvântul Domnului, să nu mergem la biserică, să nu avem părtăşie cu fraţii, să nu ne rugăm, să nu Îi cântăm, să nu cercetăm Scripturile, să nu ascultăm şi să nu împlinim Cuvântul lui Hristos.
Credinţa vine prin auzirea Cuvântului lui Hristos, şi aceasta în mod continuu, permanent, adică toată viaţa. Prin predică primim credinţa, dar nu prin orice predică, ci numai prin predica care vine din Cuvântul lui Hristos prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu lucrător în inimi predate Domnului Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu este o sabie care curăţă, taie şi pune lucrurile la locul lor.
Dacă numai auzim Cuvântul şi nu-l ascultăm, nu-l împlinim în viaţa noastră, ne înşelăm singuri, noi nu suntem născuţi din nou din Cuvântul lui Dumnezeu, din Evanghelie.
Isus este Cuvântul Adevărului,
”La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”
Ioan 1:1
Dacă Îl iubim pe EL, iubim şi poruncile Lui.
”Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”
Ioan 14:21
”Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele …
Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine;
Dar vine pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl, şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!
Ioan 14:24,30,31
Vrăjmaşul lui Dumnezeu vrea să ne tragă din Cuvântul Evangheliei, să ne separe de El, folosindu-se de toate mijloacele de amăgire, inclusiv de pasaje din Scripturi, prin răstălmăciri, el ştiind ce mari făgăduinţe a pus Dumnezeu în Cuvântul Său pentru noi oamenii.
Vrăjmaşul diavol încearcă să dezbine pe fraţi prin duhuri de învăţături mincinoase, străine de Evanghelie, iar cei care nu au călăuzirea Duhului Sfânt, cei ce nu L-au înălţat în viaţa lor prin ascultare pe Hristos, ei nu deosebesc duhurile şi cad în amăgire şi se duc după „lucrările de rătăcire” pentru că nu au păstrat în ei dragostea pentru Adevăr, şi dragostea Adevărului, şi au ales să creadă o minciună.
“Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.
Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.”
2 Tesaloniceni 2:11-13
„Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpânire poporului acestuia ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da.
Întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te, lucrând cu credincioşie … nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să izbuteşti în tot ce vei face.
Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune. Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te?
Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.”
Iosua 1:6-9
Dacă noi ţinem Cuvântul Domnului în inimă cu dragoste şi ascultare, şi Cuvântul Domnului ne ţine pe noi în Dumnezeu, în toate împrejurările vieţii.
Cuvântul Domnului ne mângâie şi ne cercetează sufletul, duhul, inima, întreaga fiinţă şi viaţă pentru ca să lucreze în noi sfinţirea noastră prin stropirea cu sângele Mântuitorului, spălarea cu apa Cuvântului lui Dumnezeu şi ungerea şi umplerea cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.
„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”
Evrei 4:12
Fără crucea Mântuitorului Isus, fără sângele Lui neprihănit peste noi, nu este mântuire. Când te uiţi la crucea lui Hristos, la Jertfa Lui, la dragostea Lui, lumea, poftele şi lucrurile ei trecătoare dispar şi îşi pierd valoarea.
„În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!”
Galateni. 6:14
Prin crucea Mântuitorului Hristos primim putere de Sus, suntem statornici în credinţă, dragoste şi nădejde, în orice loc şi vreme şi avem în noi Cerul, chiar şi aici pe pământ.
Când nu ne mai uităm la suferinţele, la patimile şi rănile îndurate de Domnul Isus pentru noi, la moartea Sa pe crucea Golgotei, atunci privim la noi şi la suferinţele şi slăbiciunile noastre, şi cădem de oboseală în sufletele noastre şi deznădăjduim.
„Uitaţi-vă, deci, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.”
Evrei 12:3
Învăţătorii mincinoşi spun că Isus este viu şi nu mai are cruce. Nu este adevărat lucrul acesta. Isus este identificat veşnic cu crucea, Isus şi crucea nu pot fi despărţiţi niciodată.
„Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.”
1 Corinteni 2:2
„…dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, …”
1 Corinteni 1:23
Noi nu trebuie să avem un Hristos fără cruce, şi nici o cruce fără Hristos; fără cruce nu putem fi ucenicii Domnului Isus, crucea noastră este crucea Lui.
Crucea înseamnă să fim uniţi cu Isus Cel Răstignit prin lepădarea de noi înşine, prin pocăinţă, şi să-I privim rănile, sângele nevinovat, ochii blânzi şi iubitori, mila nemărginită, dragostea fierbinte, iertarea deplină, şi să-L urmăm împlinind în trupul nostru ceea ce lipseşte Jertfei lui Hristos, adică să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie, plăcută înaintea lui Dumnezeu, în lucrarea de propovăduire a Evangheliei şi mărturisire a lui Isus cel Răstignit, Mântuitorul lumii.
„Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.”
Luca 14:27
În cruce este putere, pace, bucurie, binecuvântare. Crucea ne sfinţeşte, ne formează, ne transformă, personalitatea Domnului Isus înălţată în noi devine personalitatea noastră, El începe să se vadă în noi.
Crucea, suferinţa, este o lucrare importantă în viaţa creştină, fără răstignirea firii vechi şi păcătoase nu putem să fim născuţi din nou din Cel în care Dumnezeu Tatăl Îşi găseşte toată plăcerea Sa.
Noi, în firea noastră pământească, instinctual, trăim o viaţă egoistă condusă de poftele şi îndemnurile firii noastre pământeşti.
Numai prin crucea Domnului Isus putem vedea nevoile semenilor noştri, nu doar cele exterioare, ci şi pe cele interioare, spirituale.
Când ne plecăm la crucea Lui, găsim sensul vieţii noastre, care înseamnă unire cu Domnul Isus spre slava Lui şi mântuirea sufletelor noastre.
Să purtăm deci crucea în fiecare zi pentru mântuirea noastră şi a semenilor noştri, a celor pe care-i purtăm în inimi, a tuturor oamenilor.
În fiecare zi avem nevoie să ne răstignim firea veche, de crucificarea sinelui, de renunţarea la voia noastră şi la poftele trupului nostru.
În fiecare zi să tăiem şi să lepădăm de la noi ce nu este plăcut Domnului.
Dacă noi ne purtăm de bună voie crucea sfinţirii noastre, în vremuri grele crucea, la care S-a înjugat şi Mântuitorul nostru, ne poartă pe noi spre Cer.
„Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.
Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.”
Coloseni 3:12-13
Să ne îmbrăcăm deci cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare, cu toate roadele Duhului Sfânt, iar această inimă nouă este inima lui Isus Cel Răstignit care s-a oprit pe crucea Golgotei, pentru noi, ca să bată din nou prin învierea Mântuitorului în noi, prin naşterea noastră din nou din El, din Cuvântul Întrupat al lui Dumnezeu.
El a ales să Se pogoare în noi şi să locuiască împreună cu noi în mare taină, şi să lucreze înlăuntrul nostru mântuirea lui Dumnezeu prin Duhul Său Cel Sfânt spre slava veşnică a Tatălui nostru Ceresc.
Slăvit să fie în veci Domnul şi Dumnezeul nostru, Isus Mântuitorul lumii !
Hristos e-nfrunte
Hristos e-nfrunte şi noi totuşi,
ne temem să înaintăm.
De ce uităm atât de-adesea
c-al Lui e steagul ce-l purtăm?
|: Să nu uităm, să nu uităm, : |
|: c-al Lui e steagul ce-L purtăm! : |
Hristos e-n flăcări şi noi totuşi,
de-al Lui cuptor ne tot ferim.
De ce uităm Isuse oare
că doar prin Cruce biruim?
|: Să nu uităm, să nu uităm, : |
|: Că doar prin Cruce biruim ! : |
Hristos e-n valuri şi noi totuşi,
privim cu spaimă la vâltori.
De ce uităm de frica lumii,
cununa de biruitori?
|:Să nu uităm, să nu uităm, : |
|: cununa de biruitori. : |
Hristos e aicea şi-n noi totuşi,
nu arde inima de drag.
De ce uităm, O scump Isuse,
că între noi e doar un prag?
|: Să nu uităm, să nu uităm, : |
|: că între noi e doar un prag. : |
Hristos e-n ceruri şi noi totuşi,
nu credem că vom fi-n curând.
De ce uităm Isuse oare
ce slavă moştenim crezând?
|: Să nu uităm, să nu uităm, : |
|: ce slavă moştenim crezând. : |