” Iată, îi voi strânge din toate ţările unde i-am izgonit, în mânia Mea, în urgia Mea, şi în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta, şi-i voi face să locuiască în linişte acolo
Ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei.
Voi încheia cu ei un legământ veşnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine, şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.
Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufletul Meu.
Ieremia 32.40,41
Ce binecuvântare şi întărire este pentru inima credinciosului, făgăduinţa Cuvântului lui Dumnezeu că El se bucură de copii Săi, de cei născuţi din nou din Cuvântul Lui, prin Duhul Sfânt, de sfinţii Săi, cei care au ales Binele şi Viaţa prin credinţa în Jertfa Domnului Hristos . “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”
“Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu…Nu te mira că ţi-am zis: “Trebuie să vă naşteţi din nou.”
Ioan 3.16;3.5,7
Când privim la noi înşine, nu descoperim în noi nici un motiv care să-L facă pe Dumnezeu să Se bucure de noi. Nu vom găsi nici o mulţumire de noi înşine, ci mai curând vom geme obosiţi, plângând starea noastră de păcat şi necredincioşia noastră. Fraţii noştri, ei înşişi simt puţină plăcere să privească la noi din pricina nedesăvârşirii şi a metehnelor pe care le constată şi ei la noi.
Dar ce declaraţie slăvită, ce taină nepătrunsă! Domnul Se bucură de noi, Îşi găseşte plăcerea în noi!
Care să fie motivul pentru care Dumnezeu Tatăl nostru Îşi găseşte totuşi plăcerea în noi, căci El este de trei ori sfânt, şi nimic necurat nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu?
Cuvântul spune în Geneza , capitolul 6:
Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău, I-a părut rău că a făcut pe om pe pământ, şi S-a mâhnit în inima Lui.
Şi Domnul a zis. “Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut,de la om până la vite, până la târâtoare, şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut. ”
Geneza 6.5-7
Şi tot în Cuvântul Său, în Evanghelia după Luca spune în capitolul 3:
Şi din Cer s-a auzit un glas, care zicea:
“Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.”
Luca 3.22
Într-adevăr nimic bun nu locuieşte în noi, căci inima omului este nespus de rea şi de înşelătoare şi toate gândurile oamenilor sunt îndreptate de la căderea primului om în păcat şi până astăzi numai spre rău.
Doar Dragostea lui Dumnezeu pentru fii Săi căzuţi prin neascultarea întâiului om Adam sub robia păcatului, sub stăpânirea celui ce pe nedrept îşi spune stăpânitorul lumii acesteia, doar nespusa şi dumnezeiasca iubire a Tatălui, a putut în înţelepciunea şi atotputerea Sa să smulgă pe om din blestem, din osânda veşnică, din moarte, prin trimiterea singurului Său Fiu să ispăşească pentru noi pe Crucea Golgotei.
Prin harul credinţei care ne-a pus-o în inimă, prin cercetarea inimilor noastre prin Duhul Său, El a pogorât în noi şi Cuvântul lui Dumnezeu a luat chip în noi prin naşterea din nou, prin pocăinţă, prin chemarea pe care am făcut-o Domnului nostru să vină şi să locuiască şi să stăpânească în noi, prin noul legământ, pe care l-am făcut cu El, prin Sângele Mielului de pe Golgota.
Iată de ce Dumnezeul nostru ne iubeşte atât de mult, din pricina Fiului Său care a luat chip în noi, pe El Îl vede Tatăl când ne priveşte pe noi, de El se bucură neîncetat, în El, Cuvântul Său întrupat în noi prin Duhul Sfânt Îşi găseşte Tatăl Ceresc toată plăcerea Sa, căci:
”Din pricina Numelui Meu sunt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc…Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! “
Isaia 48.9-11
De două ori apasă aici Cuvântul lui Dumnezeu căci doar dragostea lui Dumnezeu pentru El, Cuvântul Său căruia I-a pus totul sub picioare, da din dragoste pentru Fiul Său şi pentru cei ce L-au primit, urmat şi mărturisit ca Domn şi Mântuitor al vieţii lor, pentru El şi slava Lui, Dumnezeul nostru se bucură să lucreze în noi şi pentru noi. Iar când Dumnezeu lucrează, când El se înalţă, când Numele Lui e proslăvit în noi, în cer şi pe pământ, tot pământul trebuie să tacă.
“Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine”
Ţefania 3.17
Ce făgăduinţă slăvită, ce taină nepătrunsă mântuirea noastră, bucuria lui Dumnezeu !
Dumnezeu Creatorul tuturor făpturilor se bucură de zidirea Sa, dar nu va mai putea de veselie şi bucurie
pentru sufletele răscumpărate, care L-au primit şi-L iubesc pe Cel în care Îşi găseşte El toatâ plăcerea Fiul Său Isus Hristos! La vederea celor răscumpăraţi prin sângele Domnului Isus, inima Dumnezeului necuprins nu poate să nu se abţină să nu se bucure.
Şi noi faţă de o dovadă aşa de mare a dragostei Sale nu vom răspunde “scoţând strigăte de bucurie înaintea Domnului, Dumnezeului mântuirii noastre” ?
“Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea:”Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui care vă temeţi de El, mici şi mari!”
Şi am auzit un glas de gloată multă ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice care zicea:” Aliluia ! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţescă.Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului;soţia Lui s-a pregătit, şi I s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat”
Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!
Apocalipsa 19.6-9
“Aud glasul Preaiubitului meu! Iată-L că vine sărind peste munţi, săltând pe dealuri.
Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică.
Iată-L că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.
Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice:”Scoală-te iubito şi vino, frumoaso!
Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus.
Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării, şi se aude glasul turturicii în câmpiile noastre.
Se pârguiesc roadele în smochin şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul.
Scoală-te, iubito şi vino, frumoaso ! “
Cântarea Cântărilor 2.8-13
Ascultă fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită pe poporul tău şi casa tatălui tău! Şi atunci Împăratul îţi va pofti frumuseţea.
Şi fiindcă este Domnul tău, adu-I închinăciunile tale !
Psalmul 45.10,11
Slăvit să fie Domnul Isus !
Mireasa iubita priveste in Sus
Mireasă iubită priveşte în Sus
te-aşteaptă cu drag al tău Mire, Isus,
/gătit este Cerul cu aur curat,
te-aşteaptă să intri, al tău Împărat./
Lumină acolo e Domnul Preasfânt,
cuprinsă-i Cetatea de aur şi cânt,
/un râu izvorăşte din tronul iubit,
cu apele limpezi ce curg liniştit./
Mireasă iubită te-aşteaptă cu flori,
podoabe sunt multe, în mii de culori,
/iar Pomul Vieţii cu rodul cel sfânt,
alină durerea ce-a fost pe pământ./
Cunună de aur pe cap vei purta,
slăvită vei fi – atunci la dreapta Sa,
/pe-o piatră un nume înscris vei purta,
cu-o haină de slavă El te va-mbrăca./
Cetatea e gata, deci nu-ntârzia,
te-aşteaptă de-acuma să intri în ea,
/Mireasă iubită, priveşte în Sus,
chemarea ţi-o face chiar Domnul Isus./
Veghează-n Iubire chiar pâ’n la sfârşit,
să nu uiţi vreodată că El te-a iubit,
/aşteaptă întruna pe Mirele tău,
căci iată-L apare Isus, Dumnezeu !/