Ionatan Ille
Din candelă-mi picură-n strune lumina cântării arzând
şi viersul îmi fac rugăciune spre lina lumină zburând.
Azi plânge cu lacrimi de stele Făclia cu-ntregul trecut,
ce arde în şoaptele mele ca plânsul iubirii lui Rut.
Se-nvăluie-n rugă, năvalnic, un dor strămoşesc tot mai viu
adus din Certege în sfeşnic să ardă pe-altar la Sibiu.
Isuse, alină-ne dorul ce-adastă de veacuri, plângând,
să vină la Tine poporul, un suflet, «Osana» cântând!