Traian Dorz – Semănaţi Cuvântul Sfânt
Cuvântul omului în sine este cel mai mare dar ceresc dat pãmântului, este cel mai ales atribut Dumnezeiesc dat omului, este cea mai mare binecuvîntare dintre câte ni s-au dat în viaţa acesta.
Dar Cuvântul lui Dumnezeu este Izvorul necuprins din care se revarsã toate şuvoaiele Vieţii divine în toatã creaţiunea vãzutã şi nevãzutã de dinainte de Genezã şi pânã dupã Apocalips.
Cuvântul lui Dumnezeu este Viaţã, este Luminã, este cãldurã, este hranã, este aer, este apã, este munte, este mare, este infinit, este nemãrginire, este Eternitate, – pentru materie şi spirit.
Cuvântul lui Dumnezeu este El Însuşi rãspîndit peste tot şi pãtrunzînd toate, El inspirã, controleazã şi ordonã totul. Nu este nici un loc unde sã nu fie El. Nu este nici o clipã în care sã nu rãsune El. Nu este nici o stare pe care sã o controleze Cuvântul lui Dumnezeu.
Cerul şi pãmîntul vor trece, veacurile şi mileniile se vor sfârşi, infinitul şi eternitatea se vor sparge cândva, dar Cuvântul lui Dumnezeu va continua urmîndu-Şi circuitul Sãu etern din El Însuşi, prin El Însuşi şi pentru El Însuşi… El fiind Sângele care întreţine viaţa, mişcarea şi fiinţa întregii Creaţii, împins de Inteligenţa şi atras de Inima care stă dincolo de toate acestea, întrecîndu-le pe toate.
Înainte de a fi Al Doilea, El era în Întâiul, înainte de a fi Cuvântul, El era Ideea, înainte de a fi Ideea, El era Inteligenţa, înainte de a fi Una, El era Unul cu Tatãl.
Ce strãlucire nepãtrunsã şi orbitoare inundã şi prãbuşeşte micimea şi neputinţa fiinţei noastre cînd ne apropiem de Focul Mistuitor al acestei necuprinse şi copleşitoare Taine: Cuvântul lui Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu a despãrţit la început Lumina de întuneric, Binele de rãu şi Viaţa de moarte, iar cuvântul şarpelui le-a amestecat din nou pe pământ prin pãcat. Dar la sfârşit, tot Cuvântul lui Dumnezeu le va despãrţi din nou şi pe totdeauna. Binele cu El, iar rãul cu satana. şi aşa vor fi despãrţiţi pe veci, cum fuseserã despãrţite din veci. Ce despãrţiri sfâşietoare vor fi atunci, ce treziri de ochi, ce sfâşiere de inimi, ce urlete de durere!
O Dumnezeule al Bunãtãţii şi al Osândei, mai amânã venirea Judecãţii şi mai lungeşte vremea harului, pentru ca Sfântul Cuvânt sã mai mântuiascã, înainte de a osândi.
Amânã Doamne Judecata, dar grãbeşte mântuirea tuturor oamenilor, ca apoi dupã gratiile adâncului veşnic sã fie închis numai diavolul singur, înşelãtorul şi izvorul blestemat al întregului rãu.
Sã ne bizuim puternic pe Cuvântul Viu şi Veşnic al lui Dumnezeu prin care trãiesc şi rodesc toate. Sã ne tragem şi noi zilnic puterea şi viaţa din El, ca sã trãim şi sã rodim. Sãmânţa vie şi veşnicã a lui Dumnezeu care ne va învia şi pe noi în Ziua Învierii şi Veşniciei, – este Cuvântul lui Dumnezeu.
“El a fost cunoscut mai inainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi si I-a dat slava, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu. Deci ca unii care prin ascultarea de Adevăr v-aţi curăţat sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefacută, iubiţi-vă cu caldură unii pe alţii, din toată inima; fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămanţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.”
(1 Petru 1.20-23)
“Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.”
(1 Ioan 3.9).
Sã primim aceastã Sãmânţã în inima noastrã, sã o îngropãm adânc în toatã fiinţa noastrã, sã încolţeascã şi sã rodeascã în toate straturile şi gândurile faptelor noastre – sã putem adormi liniştiţi oriunde şi oricând, iar în Ziua Învierii, ea ne va învia.
Unde este Cuvântul lui Dumnezeu, acolo este şi Numele Lui, şi peste cine Şi-a pus Domnul Sfântul Sãu Nume – acela va fi pãzit ca într-o cetate nebiruitã.
În vremile primejdiei de moarte, spre a-şi salva viaţa, oamenii îşi sapã şi îşi întãresc adãposturi cât mai adînci şi mai trainice. Dar uneori pot fi nimicite orice adãposturi omeneşti.
Numai Adãpostul Celui Atotputernic, care este Cuvântul lui Dumnezeu nu va fi nimicit niciodatã.
“Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: “El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă incred!”
Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboara ziua, nici de ciuma care umbla în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare.
O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplatirea celor răi.
Pentru că zici: “Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. – “Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.”
(Psalm 91.1-15)
Ferice de oricine care crede şi primeşte în afara fiinţei sale adãpostul Cuvântului lui Dumnezeu, iar înãuntrul sãu Sãmînţa aceasta care nu poate putrezi niciodatã.
Voi cei ce vã întemeiaţi pe Cuvântul lui Dumnezeu viaţa asta şi viaţa veşnicã – nu vã temeţi de nimic! Trãiţi cu El şi muriţi cu El, apoi odihniţi liniştiţi veacuri şi veacuri ca într-un somn dulce. În Dimineaţa Învierii Cuvântul viu din voi vã va trezi în cea mai fericitã Sãrbãtoare de Paşti.
O, Dumnezeule Veşnic Viu, Adevãrat şi Atotputernic, pune în toatã fiinţa noastrã aceastã eternã şi vie sãmânţã a Cuvântului care sã ne facã acum sã rodim, iar atunci sã înviem pentru slava Ta veşnicã.
Amin
Nu vom pastra doar slova
Nu vom păstra doar slova-n noi
din Cartea Vieţii strălucită,
ci-o vom preface-ntr-un şuvoi
de viaţă nouă fericită.
Adevărul vieţii este mai presus,
decât toate-n lume, decât tot ce-i spus.
Adevărul vieţii dulce-i de nespus,
numa-n Tine, veşnic, îl găsim, Isus.
Vrem să-nălţăm, etern stindard,
Cuvântul-Duh în noi, puternic,
spre zări şi împliniri ce ard
tot mai frumos şi mai cucernic.
Vrem adevăru luminos
mai limpezit în orice stare;
trăirea noastră în Hristos,
să fie mai strălucitoare.
Noi vrem!…Dar Tu, iubit Isus,
prin harul tău-fără oprire-
lucrezi în noi-şi-aici şi Sus-
voinţă şi înfăptuire.