Ei să fie una, cum şi Noi suntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una.
Ioan17:22,23
”Sfinţeşte-i prin Adevărul Tău: Cuvântul Tău este Adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.
Şi Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin Adevăr. Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.
Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
Eu, le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una.
Eu în ei, şi Tu în Mine;-pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.
Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.”
Ioan17:17-24
Ce minunată şi mântuitoare mărturie face Marele nostru Preot, unicul Mântuitor şi Domn, Isus Hristos, singurul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, prin lucrarea Sa plăcută înaintea lui Dumnezeu descoperită în această ultimă rugăciune pe care ne-o arată Scriptura.
Căci El, fiindcă rămâne Mare Preot „în veac”, şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi; tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai pe sus de ceruri.
Evrei 7:24-26.
”Şi fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră.
Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.”
Evrei 4:14-16.
”El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.
Şi după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice, căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedec”.
Evrei 5:7-10.
Să rămânem tari în mărturisirea noastră, să rămânem tari în împreună urmarea şi slujirea cu fraţii noştri care păstrează mărturia lui Isus, Adevărul, Calea şi Viaţa, şi să ne închinăm numai lui Dumnezeu – cât de actual îndemn este acesta pentru Biserica din toate timpurile, cât şi pentru noi, credincioşii Lui de astăzi.
Dacă apostolul Ioan aflat într-o stare binecuvântată (”în ziua Domnului eram în Duhul” Apocalipsa 1:10), se închină greşit înaintea unui înger al lui Dumnezeu şi este mustrat de acesta – ”Şi m-am aruncat la picioarele lui, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis:”Fereşte-te să faci una ca aceasta ! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus, lui Dumnezeu închină-te!” Apocalipsa 19:10, cât de vulnerabili suntem şi noi la o închinare greşită sau la a lucra în dezbinare, noi cei ce am fost risipiţi de multe ori fiecare la ale noastre, şi pe El L-am lăsat singur; dar nu a rămas singur, căci Tatăl este în Fiul Său împreună cu cei rânduiţi înainte de a fi lumea să fie în Hristos prin harul naşterii din nou din Cuvântul Său, din Evanghelie, prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. ” V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine.În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
Ioan 16:32,33; Romani 8:28-30.
Ce dorinţă sfântă are Domnul Isus şi ce lucrare minunată face prin puterea pe care a primit-o de la Tatăl ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care I-a primit în El, Hristosul lui Dumnezeu, prin mâinile Lui însângerate de purtarea păcatelor noastre. Şi El ne-a dăruit prin întrarea Lui în întunericul inimii noastre şi prin intrarea noastră în El prin ascultare şi prin credinţă, o părtăşie cu Tatăl nostru, o viaţă nouă şi sfântă prin înălţarea lui Isus Hristos Cuvântul lui Dumnezeu, ca Domn şi Mântuitor al vieţii noastre noi.
„Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum Tată proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea.”
Ioan 17:4,5.
Domnul Isus a înălţat Cuvântul şi voia Tatălui Său în toată lucrarea pe care a săvârşit-o ca Fiu al omului, în trup de om, luat din pământ. Şi noi suntem îndemnaţi să-L proslăvim pe Dumnezeu pe întreg pământul inimii noastre, prin ascultare, pocăinţă şi credinţă, şi să facem toate mădularele noastre, toate dorinţele şi toate gândurile noastre, roabe ale ascultării de Hristos. Şi astfel şi noi prin înălţarea Domnului în viaţa noastră, vom fi şi noi proslăviţi la Tatăl şi Dumnezeul nostru la slava pe care El ne-a hotărât-o încă dinainte de a fi lumea, slava de copii înfiaţi ai Săi prin Isus Hristos.
”Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Tu Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat, şi ei au păzit Cuvântul Tău.
Pentru ei Mă rog, nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi; tot ce este al Meu, este al Tău, şi tot ce este al Tău, este şi al Meu,- şi Eu sunt proslăvit în ei.
Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine, Sfinte Tată păzeşte în Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi.”
Ioan 17:6-11.
Domnul Isus se roagă şi mijloceşte fierbinte şi astăzi la Tatăl pentru unitatea desăvârşită a celor ce i-au fost încredinţaţi – ”Şi pe aceia pe care pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a şi chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” Romani 8:28-30, nu pentru unitatea cu lumea, cu cei din lume, cu lucrurile lumii, nu pentru o unitate de cult, sau având ca baza tradiţii, datini sau obiceiuri naţionale, religioase, nu pentru un ecumenism al ”formelor de evlavie”, ci la o unitate în sfinţenia şi Adevărul lui Dumnezeu având ca model unitatea Sfintei Treimi, păzirea Cuvântului Adevărului,(”ei au păzit Cuvântul Tău”).
”Le-am dat Cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău….
Sfinţeşte-i prin Adevărul Tău: Cuvântul Tău este Adevărul …
Şi Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei pentru ca şi ei să fie sfinţiţi prin Adevăr.”
Ioan 17:14-19.
Ce minunată moştenire ni se arată Mântuitorul nostru aici, El, Cuvântul Adevărului ni S-a încredinţat nouă, celor ce L-am primit şi iubit prin credinţă, şi lumea … ne-a urât. Cu adevărat cuvintele acestea reprezintă un răspuns la multele prigoane şi suferinţe de care a avut parte Biserica cea vie, Mireasa şi Trupul lui Hristos, Oastea Sa din toate timpurile. Motivul pentru care suferă cei ce vor să trăiască cum a trăit Hristos este Cuvântul Său, din pricina Lui lumea urăşte pe cei ce-L mărturisesc pe Isus cu viaţa lor, cu închinarea lor plină de evlavie şi credincioşie sfântă.
“Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în Adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”
Romani 8:9
Pricina unităţii din Trupul lui Hristos este prezenţa, înălţarea şi proslăvirea lui Hristos Adevărul prin Duhul Sfânt, în viaţa şi în mijlocul credincioşilor născuţi din nou din Cuvântul Evangheliei, indiferent de apartenenţa de cult.
Pricina dezbinărilor dintre oameni, din biserici şi între biserici, culte, şi denominaţiuni creştine este lipsa mărturisirii Adevărului, lipsa pocăinţei, lipsa lucrării Duhului Sfânt în biserici, întristarea sau chiar stingerea Lui şi înlocuirea cu o formă de evlavie dar lipsită de putere.
Dacă Duhul Sfânt nu locuieşte şi nu lucrează naşterea din nou şi apoi creşterea noastră duhovnicească din Hristos Adevărul şi în Hristos Adevărul, atunci noi nu putem fi una, nu putem fi uniţi, căci unitatea este doar în Hristos cu cei ce sunt ai Lui, prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.
Numai rodirea Duhului Sfânt prin credinţă şi pocăinţă în vieţile noastre şi în biserici şi adunări, poate face ca Dumnezeu să lucreze voia Sa sfântă în noi şi în lucrarea Sa din mijlocul nostru.
Nu multe lucruri ne-a lăsat Mântuitorul nostru, ci Cuvântul Adevărului, şi îndemnul de a-L primi şi urma prin credinţă şi pocăinţă ca să-L putem trăi apoi împreună cu El prin Duhul Sfânt. Dar oamenii, în amăgirea lor, şi înşelaţi de vrăjmaşul lui Dumnezeu, au înlocuit Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, cu învăţăturile lor, cu înţelepciunea lor, cu datinile şi obiceiurile lor păgâne sau aşazis creştine, cu statutele şi canoanele adăugate de-a lungul timpului acoperind Adevărul, şi au rămas doar cu numele de creştini, şi sunt lipsiţi de viaţa cea sfântă ce vine din părtăşia cu Dumnezeu prin Hristos Cuvântul şi Duhul Său cel Sfânt.
Domnul Isus se roagă fierbinte şi astăzi pentru unitatea celor ce sunt ai Tatălui şi ai Săi, şi slavă lui Dumnezeu, copii Săi sunt una. Rugăm şi noi fierbinte pe Tatăl Ceresc, în Numele Fiului Său, să ne pună în inimă acea putere a dragostei pentru toţi copii Săi, prin Duhul Sfânt, să ne dea putere să mărturisim biruitori înaintea oamenilor şi a cerului unitatea Trupului lui Hristos prin Duhul Său Cel Sfânt şi prin Adevărul Cuvântului Său, şi să nu privim la oameni şi la statutele cultelor, partidelor religioase.
”Eu în ei şi Tu în Mine, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.”
Ioan17:23.
Tată, vrem prin harul şi îndurarea Ta, ca acolo unde eşti Tu împreună cu Hristos Cuvântul şi Mântuitorul nostru, să fim şi noi toţi aceştia care am fost dăruiţi Fiului Tău, să credem în Jertfa Lui, să-L primim şi să-L mărturisim pe pământ şi în cer, oriunde va merge sau ne va trimite El. Vrem Tată Ceresc să-i primim în inima noastră şi pe aceştia pe care ni i-ai dăruit ca fraţi în Trupul lui Hristos, ca să vedem slava pe care ne-ai rânduit-o Tu, slavă de fii ai Tăi prin Isus Hristos, fiindcă Tu ne-ai văzut şi ne-ai iubit în Isus Hristos mai înainte de întemeierea lumii.
Neprihănitule Tată, noi nu Te-am cunoscut, dar Fiul Tău Te-a făcut cunoscut în dragostea Ta pentru noi cu preţul Jertfei Sale; Îţi mulţumim pentru jertfirea Fiului Tău, pentru Domnul Isus şi pentru trimiterea Duhului Tău Cel Sfânt care ni Te-a descoperit, şi prin rodirea Lui suntem astăzi înfrăţiţi prin Isus Hristos cu toţi fraţii noştri ce L-au primit şi iubit, din toate timpurile.
Ajută-ne, Te rugăm Sfinte Tată, să facem şi noi cunoscut Numele Tău, prin vestirea Cuvântului Tău şi a Jertfei Fiului Tău Isus, prin puterea Duhului Sfânt, dintr-o viaţă pocăită, pentru ca dragostea cu care ne-ai iubit să fie în noi toţi, cum este în Fiul Tău, pentru ca Tu Tată, să fii în noi împreună cu Fiul Tău Isus Hristos şi cu Duhul Tău Cel Sfânt pentru veşnicie, Amin.
Slăvit să fie Domnul Isus, Cuvântul lui Dumnezeu!
Te vrea poporul Tau azi
Te vrea poporul Tău azi, Isuse,
Te cheamă sfântul război,
căci Oastea Ta e în plină luptă,
Isuse, vino la noi!(bis)
Iubirea Doamne, ascunsă e-n inimi,
poporul piere-n nevoi.
Strigând spre ceruri, Te cheamă iarăşi:
Isuse, vino la noi!(bis)
Sunt astăzi zile de grea durere,
sosit-a vremea de-apoi;
Te vrea poporul Tău şi Te cheamă:
Isuse, vino la noi!(bis)
Isuse, cei care plâng Te cheamă,
căci lacrimi curs-au şuvoi;
au lipsă, Doamne, de mângâiere
Isuse, vino la noi!(bis)
Te vrea poporul Tău care plânge,
rănit în crude nevoi;
o nouă jertfă Îţi cere lumea
Isuse,vino la noi! (bis)
Isuse-al nostru Păstor, Isuse,
pătruns-au furii la oi,
prădat-au iarăşi turma Ta mică,
Isuse, vino la noi!(bis)
Te vrea poporul Tău azi, Isuse,
poporul ce piere-n nevoi,
au lipsă, Doamne, de mângâiere
Isuse, vino la noi!…(bis)
Unire
Unire, deplină, unire,
prin Domnul Hristos noi avem,
un cuget, un gând şi-o simţire
primim doar în El când suntem.
Refren:
Cei liberi doar se pot uni,
dar robii niciodată,
Hristos ne poate izbăvi
de tot ce-n viaţă ne-ar lovi,
de vrem prin El vom dobândi: Unire adevărată!
Unirea,preasfânta unire,
doar Sfântul Cuvânt ne-o va da,
când El ni-e Stăpân pe gândire
unire de rai vom avea.
Unire, cerească unire,
din cer prin Hristos ai venit,
păcatu-a făcut despărţire
dar El pentru veci l-a zdrobit.
Unire, adâncă unire,
prin Jertfa Golgotei primim,
când Jertfa ni-e Ţel în trăire,
în toate deplin ne unim.
Unire, divină unire,
lumina pe Casa-n vecii
de stăm sub a ei stăpânire,
unire-ntre noi Tu rămâi.
Unire, frumoasă unire,
dorinţă ce arde-n Hristos,
ca toţi cei ce cred în sfinţire
uniţi să trăiască frumos.
Unire, o, dulce unire,
fierbinte şi-adânc te dorim,
topeşte-ne-n sfânta-Ţi Iubire
Isuse ca una să fim!