Purtați de Evanghelii la Isus cel răstignit.
“După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă și s-au adunat îndată așa de mulți, că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea ușii. El le vestea Cuvântul.
Au venit la El niște oameni care I-au adus un slăbanog, purtat de patru inși.
Fiindcă nu puteau să ajungă pâna la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus și, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.
Când le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: “Fiule, păcatele îți sunt iertate!”
Unii din cărturari, care erau de față, se gândeau în inimile lor:
“Cum vorbește omul acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?”
Îndata, Isus a cunoscut, prin Duhul Său, că ei gândeau astfel în ei și le-a zis: “Pentru ce aveți astfel de gânduri în inimile voastre?
Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: “Păcatele îți sunt iertate”, ori a zice: “Scoală-te, ridică-ți patul și umblă”?
Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele,
“Ție îți poruncesc“, a zis El slăbănogului, “scoală-te, ridică-ți patul și du-te Acasă.”
Și îndată, slăbănogul s-a sculat, și-a ridicat patul și a ieșit afară în fața tuturor; așa că toți au rămas uimiți și slăveau pe Dumnezeu și ziceau: “Niciodată n-am văzut așa ceva!”
Isus a ieșit iarăși la mare. Toată mulțimea venea la El; și El învăța pe toți.” Marcu 2:1-13
“Într-una din zile, Isus învaţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.
Şi iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.
Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.
Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: “Omule, păcatele îţi sunt iertate!”
Cărturarii şi fariseii au început să cârtească şi să zică în ei înşişi: “Cine este Acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?”
Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: “Pentru ce cârtiţi în inimile voastre?
Ce este mai lesne, a zice: “Păcatele îţi sunt iertate” sau a zice: “Scoală-te şi umblă”?
Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: “Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, “scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă”.
Şi, numaidecât, slăbănogul s-a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.
Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: “Azi am văzut lucruri nemaipomenite.” Luca 5 17-26
“Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a venit în cetatea Sa.
Şi iată că I-au adus un slăbănog care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: “Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!”
Şi iată că unii din cărturari au zis în ei înşişi: “Omul acesta huleşte!”
Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: “Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?
Căci ce este mai lesne? A zice: “Iertate îţi sunt păcatele”, sau a zice: “Scoală-te şi umblă”?
“Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, “Scoală-te”, a zis El slăbănogului, “ridică-ţi patul şi du-te Acasă.” Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus Acasă.
Când au văzut noroadele lucrul acesta, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere. ” Matei 9 1-8.
Mulţi dintre oameni consideră astăzi că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este literă moartă, sau că nu ne foloseşte la nimic, nu ne poate ajuta cu ceva, nu ne poate schimba, nu ne găsim mântuirea prin ea. De aceea nu o citim, sau dacă o citim, o citim fără credinţă, aşa cum lecturăm o carte de istorie sau literatură, istorii biblice ale unor vremi, spaţii şi popoare îndepărtate.
Dar Biblia este descoperirea lui Isus Hristos Cuvântul lui Dumnezeu, la care se găsesc cuvintele mântuirii noastre. Apocalipsa 1.1-3
De multe ori şi noi ne apropiem de Scripturi cu necredinţă, sau într-o stare neplăcută lui Dumnezeu, şi în loc să găsim pe Hristos-Viaţa peste tot descoperit prin lumina Duhului Sfânt, privim firesc la litera moartă care “îngâmfă şi ucide”.
Şi atunci şi noi trebuie să auzim cuvântul de mustrare spus de Isus ucenicilor ce se aflau pe drumul Emausului din Luca 24:
“Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt (la litera moartă) şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
Atunci Isus le-a zis: “O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”
Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. ” Luca 24:24-27
Ce minunată stare este când Domnul Se-ndură de noi, cei nepricepuţi şi zăbavnici cu inima câteodată, şi ne întoarce pe Calea sfântă, spre Ierusalimul de Sus, spre Acasă, ne întăreşte prin revelarea, descoperirea Cuvântului, prin “tâlcuirea în toate Scripturile, ce era cu privire la El.”
Un singur lucru trebuie să căutăm din toată inima în Sfintele Scripturi: descoperirea Chipului lui Dumnezeu şi a voii Sale cu privirea la noi, descoperirea lui Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Domnul nostru.
Într-o astfel de căutare privim prin credinţă cu ajutorul lui Dumnezeu și prin lumina Duhului Său ce ni L-a dat şi asupra Scripturilor privitoare la vindecarea unui slăbănog din Evangheliile amintite mai sus, iar în această minunată lucrare a lui Dumnezeu vedem ascunsă tainic metafora simbolică a întregii lucrări de mântuire a omenirii prin întruparea, mărturisirea şi Jertfa Domnului Isus.
Ce frumos ne spune Matei cum “Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a venit în cetatea Sa” vedem aici lucrarea tainică de întrupare a Fiului lui Dumnezeu, care a străbătut cerurile, a trecut în “cetatea Sa”, în lumea noastră, prin naşterea Sa ca Fiu al omului, în noua Sa casă, în trupul Său omenesc luat din Fecioara Maria.
Vestea aceasta a venirii lui Mesia în trup (“s-a auzit că Isus este în casă”), puterea şi dragostea lui Isus, faptele, cuvintele, lucrările Sale minunate, au dus vestea aceasta bună până departe în poporul Israel care dădea năvală să-I asculte cuvintele, aşa cum ne arată tainic Marcu: “S-a auzit că este în casă(Isus Mesia întrupat) şi s-au adunat îndată aşa de mulţi, că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul.”
Dar iată că “au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.”Marcu 2.3. Isus venit în casă, Dumnezeu venit în trup de om vesteşte Evanghelia, Cuvântul Tatălui Ceresc înaintea oamenilor, înaintea omenirii spre vindecarea şi mântuirea noastră a celor ce-L căutăm prin credinţă, Îl dorim prin ascultare și umblare împreună cu El.
În “icoana” slăbănogului vedem omenirea căzută în păcat, în lipsirea de viaţă sfântă, de puterea de a umbla după îndemnul lui Dumnezeu: “umblă înaintea Mea şi fii fără prihană”- îndeamnă Domnul pe Avraam în Geneza 17.1.
Dar nu numai acel slăbănog a fost adus înaintea lui Isus, nu numai lui i s-a descoperit Domnul Isus, ci şi noi am fost purtaţi în slăbiciunea firii noastre omeneşti, prin credinţă de cele patru făpturi vii din Apocalipsa, cele patru Evanghelii care ne-au dus, ne-au purtat tainic, în “casa” unde ne-au arătat Chipul lui Dumnezeu prin descoperirea lui Isus cel răstignit, Fiul Tatălui Ceresc.
Minunată taina aceasta a “casei în care se afla Isus” pentru ca slăbănogul, omenirea slăbită de păcat şi moarte să poată primi prin credinţă vindecarea, mântuirea în casa aceasta, “prin trupul Lui de carne, prin moarte.”
“Casa” aceasta în care norodul se aduna să vadă pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu, era “casa” care trebuia desfăcută, stricată, ca slăbănogul să poată fi adus în ea.
Prin trupul Lui de carne, prin moarte, prin zdrobirea “casei” acesteia, prin moartea lui Isus suntem noi mântuiţi, prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Iată locul unde Mă voi întâlni cu tine, spune Dumnezeu în toată Scriptura chemându-ne pe toţi prin “cei patru inşi“, prin călăuzirea Scripturilor la locul aflării lui Isus cel răstignit, la Golgota răstignirii. Acolo unde “casa” Lui omenească, trupul Său a fost lovit, zdrobit, răstignit, “fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.”Marcu 2.4
“Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.” Luca 5.19.
Ce tainică lucrare ne arată aici Duhul lui Dumnezeu; din pricina norodului, din pricina celor ce acoperă pe Isus şi ne împiedică să ajungem să-L vedem şi să-L ascultăm, cei patru inşi, cele patru Evanghelii trebuie să “suie pe acoperiş pe orice slăbănog” adică să ne poarte prin înălţimea Duhului Sfânt, altfel Isus nu poate fi zărit şi ascultat desluşit, altfel nu putem fi duşi “înăuntru casei”, înaintea Lui, în El, prin trupul Lui, decât prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu, suiţi pe acoperiş şi coborâţi printre “cărămizile casei distruse”, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi, Isaia 53.5, 1Petru 2.24.
În mijlocul adunării unde se vesteşte Jertfa lui Isus cel răstignit, acolo Isus Mântuitorul mărturiseşte credincioşia lui Dumnezeu arătată prin credinţa celor “patru inşi”, făgădința lui Dumnezeu arătată în Cuvântul Său, şi credinţa noastră, a celor ce suntem văzuţi în “icoana” acelui slăbănog.La porunca Mântuitorului, prin credincioşia lui Dumnezeu şi prin credinţă slăbănogul numaidecât s-a sculat în faţa tuturor martorilor prezenţi.
Aşa lucrează Dumnezeu cu fiecare suflet care ascultă şi primeşte vestirea și purtarea celor patru făpturi vii, vestirea Evangheliei mântuirii noastre care ne înfăţişează pe toţi la Golgota înaintea lui Isus Cel Răstignit.
Acolo alegem fie să cârtim cu necredinţă ca şi fariseii şi cărturarii, fie să primim prin credinţă îndemnul vieţii celei noi, îndemnul naşterii noastre din nou: “Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, “scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te Acasă“. Să ne sculăm din moartea despărţirii de Dumnezeu, să ieşim din neputinţele lipsei de putere și sfințenie a duhului nostru, prin primirea Duhului lui Dumnezeu în noi prin credinţă, prin învierea, prin naşterea din nou din Isus Hristos cel răstignit, Cuvântul mântuirii noastre şi să plecăm Acasă la Tatăl Ceresc, adică să mărturisim, să umblăm după lucrurile de Sus, după lucrurile Duhului, aşa cum ne învaţă Scriptura, slăvind pe Dumnezeu!
Mulțumim lui Dumnezeu pentru harul acesta al vindecării prin credință și pocăință după orice cădere și slăbiciune prin spălarea și sfințirea noastră de către Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu.
Aceasta este mărturia tuturor slăbănogiţilor ce s-au vindecat la întâlnirea cu Isus Cel Răstignit purtaţi de Evanghelii în lucrarea Oastei Domnului.
Şi, numaidecât la auzul îndemnului Mântuitorului venit prin vestirea Evangheliei, slăbănogiţii din poporul nostru, s-au sculat din păcatele lor, în faţa multor martori, şi-au ridicat patul religiozităţii lor cu care se obişnuiseră, pe care zăceau fără putere, şi s-au pornit Acasă, prin legământ, spre Ierusalimul ceresc, cântând şi slăvind pe Dumnezeu.
Toţi îngerii din ceruri, toate făpturile pământeşti şi cereşti au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: “Azi am văzut lucruri nemaipomenite. Luca 5:25-26
Ce har, ce minune este îndurarea lui Dumnezeu, descoperirea lui Isus prin revelaţie de la Duhul Său Cel Sfânt, mântuirea lui Dumnezeu prin Cuvântul întrupat și răstignit pentru toți cei ce L-au primit!
Slăvit să fie Domnul Isus!