În istoria acestei ţări şi a acestui neam se scrie un capitol nou: lucrarea pe care a făcut-o şi o face Mişcarea religioasă Oastea Domnului.

Istoria de mâine, va cerceta şi va arăta – în chip nepărtinitor – tot ceea ce a făcut pentru ţara şi poporul român.

Roadele acestei binecuvântate Mişcări sunt multe şi de multe feluri. Înainte de toate şi mai presus de toate, roadele Oastei sunt cele duhovniceşti: ea pescuieşte suflete din adâncul pierzării şi le duce la picioarele Crucii lui Isus cel răstignit.

Lucrarea Duhului Sfânt prin Oastea Domnului face apoi şi unitatea ca în ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt a făcut  ”una sufletul şi inima” celor trei mii de suflete ce au primit propovăduirea lui Petru, “Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte.” –Faptele Apostolilor 4:32. Acest ”una” l-a făcut Duhul Sfânt şi la Oastea Domnului. Fraţi din toată ţara şi fraţi de peste hotarele ţării, ne simţim ”una” în Domnul Isus, cu toate că cei mai mulţi nici nu ne-am văzut, nici nune-am întâlnit vreodată. Duhul Sfânt ne-a înfrăţit în Domnul Isus, şi ne-a făcut ”una” la picioarele Crucii Lui.

Aceasta este unitatea şi frăţietatea noastră religioasă, pe care nici o putere din lumea aceasta nu o poate face, decât darul şi puterea Duhului Sfânt.

Mână în mână cu această unificare religioasă, Oastea Domnului a ajutat şi ajută la unificarea sufletească a acestei ţări. Unificarea noastră a tuturor românilor într-o singură ţară, a ridicat şi problema cea mare a unificării noastre sufleteşti.

Greu merge această unificare, politica, iată nu a putut-o face. În loc de unificare, politica a făcut “tabere” blestemate, şi a împiedicat unificarea. Politica ne-a unificat doar în aceleaşi păcate şi răutăţi politice.

Şi chiar unificarea bisericească suferă, şi iată, vine o smerită şi umilă Mişcare – Oastea Domnului – care rezolvă cu bine şi această grea problemă.

Oastea face în ţara acesta unificarea cea adevărată: unificarea cea plăcută lui Dumnezeu şi oamenilor. Oastea unifică în Domnul Isus pe toţi fii acestui neam, dintre hotarele acestei ţări şi de peste hotarele acestei ţări.

O pildă sunt şi fraţii din Iugoslavia care au venit de la depărtare de sute de kilometri ca să-L laude pe Domnul din trâmbiţe şi alăute; să cânte “Doina Golgotei” pe străzile capitalei şi să-şi petreacă în Domnul împreună cu fraţii lor din ţara-mamă, România.

Când mergeau pe străzile capitalei cu imnul “Isus Regele cel mare”, lumea se întreba: oare care partid i-a adus pe oamenii aceştia aici…cine i-a adus aici…?

Noi suntem din Partidul Domnului Isus – răspundeau ostaşii Lui, şi ne-a adus aici dragostea Domnului.

Slăvit să fie Domnul care învredniceşte ţara noastră de astfel de binecuvântări şi biruinţe!

Pr.Iosif Trifa – Isus Biruitorul,14.06.1936

Isus, Regele cel Mare,

Isus, Regele cel Mare,
şi-a pus Oastea în mişcare,
a format Oaste cerească,
pământul să-l cucerească.

Prin poporul românesc
s-a-nceput Război ceresc,
pentru Sângele vărsat
pe cruce de lemn uscat.

Pentru Sângele jertfit
pentru-acest popor robit,
haideţi astăzi toţi creştinii
intraţi în Oastea Luminii!

Iubitorii de Dreptate,
strângeţi rândurile toate
să luptăm pentru Hristos
şi-al Mântuirii folos!

Să luptăm plini de credinţă
pentru-a Crucii biruinţă,
să-L chemăm pe Domnul Sfânt
Rege-n Cer şi pe pământ!

O dreptate să domnească,
Isus să Se preamărescă:
Rege mare pe vecie-
-un cer şi-un pământ să fie!