Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, care vă temeţi de Cuvântul Lui. Iată ce zic fraţii voştri, care vă urăsc şi vă izgonesc din pricina Numelui Meu: „Să-Şi arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!” – Dar ei vor rămâne de ruşine!”.
Isaia 66.5
“Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit,spre cel ce se teme de Cuvântul Meu ”
Isaia 66.2
Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii, şi păcatul cu şleaurile unei căruţe, şi zic: ” Să-Şi grăbescă şi să-Şi facă iute lucrarea, ca s-o vedem ! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel şi să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaştem ! ”
Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric, care dau amărăciune în loc de dulceaţă, şi dulceaţă în loc de amărăciune!
Vai de cei ce se socot înţelepţi şi se cred pricepuţi !
Isaia 5.18-21
El va veni în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.
De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de Bunătate,şi orice lucrare izvorâtă din credinţă, pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.
2Tesaloniceni 1.10-12
Domnul Dumnezeu doreşte să fim întăriţi noi, cei ce suntem ai Săi, cei ce am am fost văzuţi de Tatăl nostru Cel Ceresc în Domnul Isus Hristos încă înainte de a fi lumea, noi cei cărora ne-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu ca şi lui Avram(încă se chema Avram) cu chemarea:
“ Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvânta; Îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.
” Avram a plecat, cum îi spusese Domnul. Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile, pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara CanaanGeneza 12.1-5
Dacă suntem printre cei ce am primit în dar această credinţă dumnezeiască prin chemarea care ni s-a făcut: “Vino după Mine !”, dacă avem o credinţă de la El, căci credinţa nu se moşteneşte, aşa cum Lot nu l-a moştenit şi urmat pe Avraam până la capăt, căci el nu avea chemarea de la Dumnezeu, dacă avem de la Dumnezeul nostru şi nu de la părinţii noştri, nici de la alţi oameni, şi nici din tradiţiile şi obiceiurile noastre, o credinţă de acelaşi preţ – Jertfa Domnului Isus – ca şi a apostolului Pavel, ca şi credinţa care l-a făcut pe diaconul Ştefan să-L mărturisească pe Domnul Isus şi Jertfa Lui răscumpărătoare cu preţul vieţii lui în faţa celor ce el îi numea “fraţilor şi părinţilor” ca mai apoi să fie ucis de pietrele tradiţiilor lor, “oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile, care întotdeauna se împotrivesc Duhului Sfânt” , atunci suntem între cei binecuvântaţi cu harul nu numai să credem ci şi să suferim pentru Numele Scumpului nostru Mântuitor.
Dacă ne-am lepădat de sinele nostru cu tot ce înseamnă el, dacă ne-am luat crucea şi-L urmăm pe Domnul nostru Isus Hristos Cuvântul lui Dumnezeu, dacă iubim şi împlinim Evanghelia în viaţa noastră prin naşterea din nou, prin lucrarea Duhului Sfânt, atunci să nu ne mirăm că “fraţii şi părinţii” noştri ne urăsc şi ne izgonesc din pricina Numelui Isus, să nu ne mirăm că şi pentru noi se vor găsi nişte martori mincinoşi să zică ”Noi i-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise(tradiţii) şi împotriva lui Dumnezeu, împotriva acestui locaş sfânt şi împotriva Legii, i-am auzit zicând că Isus din Nazaret va dărâma locaşul acesta şi va strica obiceiurile pe care ni le-a dat Moise” – Faptele Apostolilor 6.11-14, dacă suntem printre cei ucişi între tindă şi altar, să ne bucurăm plini de Duhul Sfânt şi să ne pironim ochii, ca şi Ştefan, spre Cer, să vedem slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.
Fapte 7.55.
Oare nu tot aşa s-a întâmplat şi în poporul nostru, în istoria şi întreaga lucrare evanghelică a Oastei Domnului cu părintele Iosif Trifa, cu fraţii noştri Ioan Marini, Traian Dorz şi cu toţi cei ce au vrut să-L urmeze prin pocăinţă, prin Cuvântul Evangheliei şi sub călăuzirea Duhului Sfânt pe Mântuitorul şi Domnul lor Isus Hristos, singurul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni
1Timotei 2.5.
Nu tot aşa au fost şi fraţii noştri acuzaţi pe nedrept, urâţi din pricina evlaviei şi a sfinţeniei lor, ei de care lumea nu era vrednică ?
Nu au fost şi ei respinşi din pricina credinţei lor, de către aceia care credeau că slăvesc pe Dumnezeu, prigonindu-L pe Isus Cuvântul Adevărului şi pe cei ce I-au urmat Lui cu zel? “Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti.” îi spune Domnul Isus fariseului şi cărturarului Saul din Tars aflat pe drumul Damascului,trimis şi pornit să prigonească şi să ucidă Biserica, trupul lui Isus Hristos.
Câte rele sunt făcute spre bucuria satanei, în Numele lui Dumnezeu! Acest obicei al prigonirii sfinţilor de către fraţii lor e o dovada a îndemânării şi a şireteniei cu care şarpele vechi pune venin în spărtura, în rana făcută de el în trupul lui Hristos. Să ne cutremurăm de puterile iadului, să ne păzescă Domnul pe noi toti, Biserica Sa cea vie, de cei ce se cred şi se arată sfinţi şi sunt de fapt vrăjmaşi ai Cuvântului lui Dumnezeu.
Şi pentru fraţii noştri din lucrarea Oastei Domnului s-au găsit nişte martori mincinoşi, nişte cozi de topor, unelte ale satanei, să mărturisească împotriva lor, nişte apărători ai tradiţiilor, care au întărâtat autorităţile statului, pe norod, pe bătrâni şi pe cărturari, care au năvălit asupra lor, au pus mâna pe ei şi i-au arestat, bătut şi ucis, iar pe unii i-au dus în Sobor unde i-au izgonit din biserici şi caterisit.
Arătarea Domnului prin slava Sa, prin ceea ce El a pus şi înflăcărat în noi în mijlocul prigoanelor, Bucuria pe care cel întemniţat pentru Hristos o simte în El, şi în inima lui, e nădejdea celor asupriţi:
“Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi Bucuria voastră.”
Ioan 16.22
El, Isus Apărătorul şi singurul Mijlocitor la Tatăl al aleşilor Săi, vine în slavă în inima noastră pentru a ne aduce îmbrăţişarea Sa, izbăvirea şi mângâierea martorilor Săi credincioşi, ducându-ne în locurile cereşti, ascunşi cu El în Dumnezeu, acoperindu-i astfel de ruşine pe asupritorii noştri.
“Fiindcă Mă iubeşte-zice Domnul-de aceea îl voi izbăvi;
îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
Când Mă va chema, îi voi răspunde;
voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.
Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea”
Psalmul 91.14-16
- Căci “Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
- El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
- Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.
- Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
- Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
- Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.” –
Psalmul 23, o cântare a lui David,
când era prigonit de împăratul lui Israel, Saul.
Să ne rugăm pentru aceia care sunt alungaţi pe nedrept din mijlocul acelora pe care ei îi iubesc, aşa cum David l-a iubit pe Saul, cum Domnul Isus cel răstignit i-a iubit pe răstignitorii Săi. Domnul să-i mângâie pe cei aflaţi pe altar, pe cei ce sunt trecuţi prin cuptorul suferinţei, şi să le dea Bucurie şi Pace spre întărirea şi îmbărbătarea lor prin Duhul Său Cel Sfânt.
Să ne cutremurăm de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu şi de lucrările Sale şi să dorim să împlinim cu pocăinţă şi prin înălţarea poruncilor lui Dumnezeu în viaţa noastră cu adevărat voia Domnului Dumnezeu, Tatăl tuturor credincioşilor, prin Isus Hristos stăpânul vieţii noastre noi.
Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
Să ne uităm ţintă numai la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus Cuvântul lui Dumnezeu, care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Să ne uităm dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivirea aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în inimile voastre.
Noi nu ne-am împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.
Evrei 12.1-4
Aşa că putem zice plini de încredere:”Domnul este Ajutorul meu,nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”
Să ne aducem aminte de mai marii noştri care ne-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; să ne uităm cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi să le urmăm credinţa !
Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci de veci !
Evrei 13.6-9
Să nu ne lăsăm amăgiţi de orice fel de învăţături străine de Biblie care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, căci Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său prin Isus Hristos şi lumea a urât pe cel pocăit, născut din nou din Cuvântul Scripturii prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu şi ne urăşte şi astăzi cum L-a urât şi pe El, Cel întâi născutşi înviat dintre cei morţi.
Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.
Evrei 13.12
Dincolo de porţile şi gardurile pe care le-au făcut oamenii din obiceiurile şi tradiţiile lor religioase, din încredinţările lor omeneşti, dincolo de învâţăturile şi înţelepciunea oamenilor, dincolo de partide, culte, neamuri şi popoare.
Să ieşim dar afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui.
Căci noi nu avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.
Prin El să, aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui
Evrei 13 13-15
O Doamne, împlineşte Cuvântul Tău şi binecuvântează Oştile Tale ! Amin.
Slăvit să fie Domnul Isus !
Constantin Tudose-Puterea Cuvantului lui Dumnezeu
Turmă blândă, turmă mică
Turmă blândă, turmă mică,
pradă lesne de-nghiţit,
două mii de ani cum oare
|: n-ai pierit? 😐
|: Prin străvechile pustiuri,
leii cei cu coama-n vânt,
cum de nu ţi-au şters şi urma
|: pe pământ? :|:|
Ai tu oare, turmă blândă,
corn de taur, dinţi de lup,
colţ de viperă sau gheare,
|: care rup? 😐
|: -Nu. N-avem nici colţi, nici gheare,
nici venin otrăvitor.
Dar avem cu noi o Taină:
|: un Păstor… :|:|
Prin străvechile pustiuri,
El, Păstorul Înţelept,
şi-a purtat pe umeri mieii
|: şi la piept! 😐
|: Şi de-aceea nu ni-e frică,
chiar de-am fi ca fulgu-n zbor.
Căci suntem o turmă mică,
dar o turmă
şi-un Păstor! 😐