Oastea Domnului a luat un mare avânt. Sute de mii de luptători se află în prezent strânşi sub steagul Mântuitorului. Nu este nici un judeţ în ţară unde Oastea Domnului să nu aibă mai mulţi sau mai puţini ostaşi. De la Nistru până la Tisa, steagurile Oastei fâlfâie cu biruinţă. Suntem în plină înaintare, căci cu noi este Dumnezeu.
Noi luptăm în primul rând pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor. Mobilizăm sufletele la luptă contra păcatului, contra întunericului şi contra vrăjmaşului diavol. Suntem o trâmbiţă de deşteptare; suntem un vânt de primăvară religioasă.
În rândul al doilea, noi luptăm şi pentru ţărişoara noastră scumpă România. Sute de mii de români s-au jertfit pentru cucerirea şi apărarea acestei ţări.
Dar, vai!, Avem acum de furcă cu un alt duşman intern. Ne cuceresc răutăţile şi păcatele; ne biruie stări urâte şi păcătoase care trebuie o dată să înceteze.
Noi vrem să cucerim a doua oară ţara aceasta pentru Evanghelia lui Hristos.
Românii din toate unghiurile ţării se întâlnesc în Domnul; se întâlnesc ca fraţi de luptă într-o Oaste ce vrea să cucerească din nou această ţară pentru Evanghelia lui Hristos.
Când de la Nistru, până la Tisa, tot românul se va hotărî împotriva păcatelor, când din Maramureş, până la Dunăre şi Marea Neagră, tot românul se va aprinde de dorul şi de dorinţa să trăiască o viaţă după Evanghelia lui Hristos; când ţara aceasta se va umple de fronturi şi de ostaşi hotărâţi de luptă împotriva păcatelor; când vom cuceri a doua oară această ţară pentru Evanghelia lui Hristos, atunci – şi numai atunci – am asigurat pe veci viitorul acestei ţări şi al acestui Neam.
O, cum s-ar schimba, ca prin minune, stările din ţara noastră, dacă oamenii din ea s-ar hotărî pentru Isus Hristos! Când şi miniştrii, când şi slujbaşii, când şi plugarii şi cărturarii, când şi săracii şi bogaţii, şi cei învăţaţi şi cei neînvăţaţi s-ar hotărî cu toţii să trăiască şi să lucreze aşa cum spune Evanghelia – atunci îndată s-ar face ţara noastră cea nouă un Canaan dulce şi plăcut.
Slăvit să fie Domnul!
Acesta e salutul pe care mi l-a inspirat Domnul şi pe care îl las Oastei Domnului.
O dovadă despre slăbirea creştinismului adevărat sunt şi salutările creştinilor de azi. Din salutul oamenilor de azi, Evanghelia lipseşte aproape cu totul.
Viaţa celor dintâi creştini era plină de salutări duhovniceşti, pentru că pe atunci lumea era plină de oameni duhovniceşti (ce frumoase salutări sunt în epistolele Apostolului Pavel!). Azi însă au dispărut salutările duhovniceşti, pentru că lumea e plină de oameni lumeşti. De altfel, e şi firesc să fie aşa: oamenii cei lumeşti nu pot folosi decât salutări lumeşti. Un aşa fel de salut este, spre pildă, vorba : „Servus!“, care a pătruns şi pe la sate. E o vorbă latină ce înseamnă „slugă“, „rob“, adică: „Sluga dumitale!“… Va să zică creştinul de azi zice: „Sunt sluga ta!“, în loc să zică: „Sunt robul Domnului şi sluga Lui!“. Nici bineţele „Bună dimineaţa!“, „Bună ziua!“, n-au nimic cu mântuirea sufletului.
Eu m-am gândit mult la un potrivit salut duhovnicesc pentru cei din Oastea Domnului. Un an de zile am purtat în suflet şi această frământare. Şi, pe urmă, Domnul mi-a inspirat acest salut: Slăvit să fie Domnul! În veci, amin!
Acesta este salutul pe care Domnul mi l-a inspirat pentru Oastea Lui.
Este şi acest salut o mărturie că tot ce s-a făcut la Oaste s-a făcut prin inspiraţie de la Domnul de Sus. „Slăvit să fie Domnul!“ este un salut de slavă lui Dumnezeu. E un salut potrivit, după ce, noi, clipă de clipă, trebuie să dăm slavă Bunului Dumnezeu pentru toate darurile de care ne învredniceşte.
O salutare potrivită ar fi şi aceasta: Pacea Domnului! – la care cel salutat răspunde: Să fie cu noi, cu toţi. Acest salut îşi are obârşia în cuvintele Mântuitorului, când a trimis pe Apostolii Săi, zicându-le: În orice casă veţi intra, să ziceţi întâi: „Pace casei acesteia!“ (Luca 10, 5). Să folosim deci astfel de salutări creştineşti! Şi prin salutările noastre să-L vestim şi să-L mărturisim pe Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos!
Citiţi şi răspândiţi Biblia, Cartea lui Dumnezeu!
Fiecare ostaş să aibă Biblia şi să se hrănească cu citirea ei! Biblia trebuie să fie pâinea sufletească zilnică a fiecărui ostaş. Ceea ce este puşca pentru un soldat, aceea trebuie să fie Biblia pentru un ostaş al Domnului.
Nici o altă carte – cu oricât meşteşug ar fi ea scrisă – nu poate înlocui Biblia, pentru că ea este Cartea lui Dumnezeu, scrisă cu pana Duhului Sfânt.
Cărţile de la Oastea Domnului sunt numai mici călăuze pentru introducerea sufletelor în şcoala cea mare a Bibliei.
Mai bine aruncaţi în foc toate cărţile mele, decât să vă lipsiţi de Biblie, de Cartea Vieţii!
Cereţi Biblia şi răspândiţi pe tot locul această Carte a lui Dumnezeu!
Preot Iosif Trifa
Te vrea poporul Tău azi
Te vrea poporul Tău azi, Isuse,
Te cheamă sfântul război,
căci Oastea Ta e în plină luptă,
Isuse, vino la noi!(bis)
Iubirea Doamne, ascunsă e-n inimi,
poporul piere-n nevoi.
Strigând spre ceruri, Te cheamă iarăşi:
Isuse, vino la noi!(bis)
Sunt astăzi zile de grea durere,
sosit-a vremea de-apoi;
Te vrea poporul Tău şi Te cheamă:
Isuse, vino la noi!(bis)
Isuse, cei care plâng Te cheamă,
căci lacrimi curs-au şuvoi;
au lipsă, Doamne, de mângâiere
Isuse, vino la noi!(bis)
Te vrea poporul Tău care plânge,
rănit în crude nevoi;
o nouă jertfă Îţi cere lumea
Isuse,vino la noi! (bis)
Iisuse-al nostru Păstor, Isuse,
pătruns-au furii la oi,
prădat-au iarăşi turma Ta mică,
Isuse, vino la noi!(bis)
Te vrea poporul Tău azi, Isuse,
poporul ce piere-n nevoi,
au lipsă, Doamne, de mângâiere
Isuse, vino la noi!…(bis)