Traiește ca și cum Histos ar fi murit ieri,
ar fi înviat din morti azi și s-ar intoarce mâine.

Preotul Iosif Trifa şi Biblia

Ioan Marini

Spre sfârşitul anului 1929, în foaia redactată de Părintele Iosif Trifa, apărea un articol mare, cu titlul: “În şcoala cea mare a Sfintei Scripturi, a Bibliei”.

Mare a fost bucuria cititorilor de atunci care au putut afla din conţinutul articolului că Părintele Iosif va scrie un rând de învăţături despre Cartea lui Dumnezeu, despre Biblie.

Iată ce scria, între altele, în acel articol:

“De mult purtam în gândul nostru şi acest plan: să dăm pe larg un rând de învăţături despre ce este Sfânta Scriptură, despre cum este alcătuită Sfânta Scriptură, despre cum trebuie citită Sfânta Scriptură … despre tot ce trebuie să ştie un creştin despre această Carte a lui Dumnezeu.

Noi, de altfel, am făcut şi până acum această şcoală a Bibliei, prin foi şi cărţi. De ani de zile ne trudim să strângem mereu şcolari în şcoala cea mare a Bibliei.

De ani de zile strigăm mereu din Foaia aceasta şi din cărţile noastre porunca Mântuitorului: “Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.”

(Ioan 5:39).

De ani de zile ne trudim să împroprietărim şi poporul nostru în Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, aşa precum demult au făcut acest lucru popoarele înaintate din Apus.

Deschidem aceste învăţături, ca să atragem un nou val de suflete în Şcoala Bibliei, iar pe cei intraţi să-i învăţăm cum trebuie să citească Sfânta Scriptură cu folos de mântuire sufletească.

Isuse, Scumpul nostru Mântuitor, ajută-ne să ducem la bun capăt şi lucrul acesta!

Duhule Sfinte, Marele nostru Dascăl, învaţă-ne şi aici ce trebuie să învăţăm! Tu eşti Autorul Sfintei Scripturi; învaţă-ne ce trebuie să spunem despre Cartea Ta”.

De atunci, “lecţiile” din şcoala cea mare a Bibliei au urmat an de an, până la plecarea Părintelui Iosif din lume. Programul a fost chiar depăşit. Ori de câte ori venea de la vreun spital sau sanatoriu ne aducea câte un plan nou despre “lecţiile” pe care le pregătise la “şcoala” în care “învăţase”.

Multe din lecţiile despre Biblie, ca şi alte “lecţii” şi predici pe care le-a scris, au fost lucrate pe patul spitalelor. Ele sunt un “rod al suferinţei”, de aceea au plăcut atât de mult, rodind şi ele, la rândul lor, în sufletele celor ce le-au citit.

În cartea “Biblia-Cartea Vieţii”, sunt strânse toate lecţiile din şcoala Bibliei, pe care, cu puţine zile înainte de sfârşitul său, Părintele Iosif le-a strâns şi le-a aranjat pentru a le da la lumină.

Ţinea mult la cartea despre Biblie; sălta de bucurie când se gândea la acest “sol” care va porni prin ţară, pentru a face slujbă de vestitor al Evangheliei şi al mântuirii.

Împlinind dorinţa testamentară a iubitului şi neuitatului nostru părinte, rugăm pe Domnul să binecuvânteze cu darul Său ceresc pe toţi cei care vor citi şi răspândi cartea “Biblia, cartea Vieţii”

Iubiţi fraţi, citiţi şi răspândiţi pe tot locul această carte despre Biblie, pentru a sprijini şi pe calea aceasta lupta pentru cunoştinţa Sfintelor Scripturi şi a Împărăţiei lui Dumnezeu în ţara noastră, România.

Faceţi-o cunoscută în cercul prietenilor, al rudelor, cunoscuţilor şi fraţilor voştri, stăruiţi ca ea să intre în cât mai multe case şi convingeţi pe tot omul să urmeze îndemnurile ei, pentru a putea să ajungem şi noi odată un popor biblic, un popor al lui Dumnezeu.

Sibiu, la Pogorârea Duhului Sfânt, anul 1938

Ioan Marini, Traian Dorz, Tit Trifa

 “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.”

(Matei 11: 28)

Cea mai mare bogăţie pentru un suflet este să ajungă copleşit de toată plinătatea lui Dumnezeu.

Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temela pusă în Dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea,  adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştiinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.   (Efeseni 3:17-19).

Cea mai mare cinste şi binecuvântare pentru un popor este să poată fi numit popor al lui Dumnezeu.

“Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.

(II Corinteni 6:16).

Cum se poate ajunge la starea aceasta?  Prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Biblia, Evanghelia, poate schimba prin credinţă pe orice om şi prin ea poate fi îndreptat şi îndrumat pe Calea Domnului orice popor.

Iată câteva dovezi. Creştinii cei dintâi erau un popor întreg de sfinţi, fiindcă Evanghelia era Cartea vieţii lor.

Cunoşteau atât de bine Sfânta Scriptură încât, atunci când erau ameninţaţi că li se vor lua cărţile şi se vor arde, au putut spune: Le vom scrie din nou (din memorie, căci le ştiau pe dinafară).

În timpurile noastre, popoarele nordice (Suedia, Norvegia, etc.) apoi Anglia stau ca o dovadă vie despre tot ceea ce poate face Biblia.

Englezii ajunseseră la o stare de stricăciune vecină cu distrugerea şi moartea. Biblia i-a salvat.

Astăzi, alături de America, formează naţiunea cea mai puternică din lume şi poporul care ţine locul întâi la vestirea Evangheliei printre păgâni.

Ţările nordice erau pustiite de alcoolism. Astăzi, deasupra temniţelor flutură steaguri albe. Nu mai sunt în aceste ţări bandiţi, criminali şi stricaţi.

Biblia a clădit un suflet nou, şi ţări noi, popoare curate, cinstite şi bune.

În ţările(ca a noastră) unde nu se citeşte Biblia este o jale. Crimele, beţiile, hoţiile şi toate răutăţile stăpânesc cu puterea unui duh rău, care ţine în robie pe cei ce trăiesc în întuneric şi în umbra morţii, lipsiţi de cunoştinţa Cuvântului lui Dumnezeu.

Lipsa Bibliei din viaţa oamenilor şi a popoarelor este un rău mare, o pagubă ce n-o pot stăvili niciodată străduinţele, reformele şi puterile omeneşti.

Singur Dumnezeu poate schimba şi înnoi sufletele. Singur Cuvântul Lui dă viaţă.

De aceea, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului cu cuvântul Bibliei, cu Cuvântul lui Dumnezeu, să înveţe pe oameni.

Binecuvântat este cel ce prin scrisul şi graiul său îndeamnă pe oameni să citească Sfânta Scriptură şi se luptă să ducă pretutindeni cunoştinţa Cuvântului dumnezeiesc.

Şi, cu atât mai mult, merită numele de binefăcător al mulţimii acela care îngenunchează un popor întreg lângă Sfânta Carte a lui Dumnezeu.

Părintele Iosif Trifa a fost unul din aceştia. Timp de 27 de ani de preoţie, a lucrat fără preget şi a luptat zi şi noapte pentru a ridica şi a ţine “sus Cuvântul Vieţii” şi pentru a apropia poporul nostru de Cuvântul lui Dumnezeu.

Întreagă viaţa sa de preot şi propovăduitor de la altar şi amvon a fost o şcoală a Bibliei.

O şcoală a Bibliei a fost scrisul său la multele gazete şi foi religioase pe care le-a redactat sau la care a colaborat.

O şcoală a Bibliei sunt cele peste 40 de neîntrecute cărţi pe care le-a scris şi care au trezit o ţară întreagă la citirea Sfânta Scripturi.

Din această şcoală a Bibliei a ieşit şi marea Mişcare de trezire religioasă “Oastea Domnului” pe care a iniţiat-o şi condus-o cât timp a fost în viaţă şi care se alimentează şi acum din scrisul său, din cărţi şi foi, şi din spiritul pe care Duhul Sfânt l-a dat acestei Mişcări.

Cea mai mare dorinţă a vieţii sale a fost aceea de-a adânci în sufletul poporului cunoştinţa Cuvântului Bibliei.

Şi slavă lui Dunezeu, i-a reuşit. Prin străduinţele sale binecuvântate de Domnul, scumpa Carte a lui Dumnezeu a ajuns să fie astăzi în bună parte şi Cartea poporului nostru.

Zeci de mii de Biblii, Testamente şi Psaltiri, pe care librăria întemeiată de dânsul le-a trimis prin ţară, sunt astăzi o avere cu care a fost împroprietărit pe veci poporul nostru românesc.

Slăvit să fie Domnul! Poporul român s-a trezit! Poporul român citeşte Biblia.

În multe locuri cârciumile şi jocurile au fost părăsite, cărţile de joc aruncate pe foc. Sute de mii de români, care nu văzuseră mai înainte şi nu ştiau ce este Biblia, se hrănesc astăzi din cuvântul biblic, din Cuvântul lui Dumnezeu.

Iată o biruinţă care a înviorat viaţa religioasă a Bisericii, biruinţă pe care Biserica o poate folosi cu succes şi mai departe pentru înviorarea cadrelor ei sufleteşti amorţite de-a binelea pe multe părţi.

Şi dacă a fost atât de nedrept judecat şi răsplătit de oameni, dacă lumea nu l-a înţeles şi dacă invidia şi răutatea omenească nu l-au putut vedea, poporul l-a iubit pe acest păstor care cu preţul sănătăţii şi al vieţii sale a mers înaintea oilor, ducându-le la păşunea cea aleasă şi la izvoarele vieţii Cuvântului lui Dumnezeu.

Oiţele Domnului au fost singura mare mângâiere a sa aici pe pământ.

Ochii i se umpleau de lacrimi când auzea pe oamenii simpli din popor că citesc din Biblie şi vorbesc din Cuvântul lui Dumnezeu ca nişte şcolari înaintaţi.

“De acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne” – spunea adeseori, când vedea minunea biblică în mijlocul poporului nostru. “Când laicii şi oamenii din popor au ajuns să grăiască astfel din Biblie – spunea el – pot pleca mulţumit. Eu mi-am încheiat misiunea pe acest pământ”.

Părintele Iosif a plecat, dar în urma sa rămân sute de mii de şcolari ai Bibliei, care se hrănesc în fiecare zi din paginile Cărţii Sfinte şi cresc în cunoştinţa lui Dumnezeu şi în orice pricepere, tinzând să ajungă la desăvârşirea credinţei în Hristos.

Ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”

(Efeseni 4:14-15).

Cartea părintelui Iosif “Bibia, Cartea Vieţii” – este ca un “curs” preţios pentru toţi şcolarii Bibliei. În acelaşi timp, ea pleacă la drum ca un îndemn pentru toţi cei ce nu s-au apropiat până acum de Biblie, spunându-le: Dragii mei, nu mai staţi departe de Cuvântul lui Dumnezeu! Apropiaţi-vă, gustaţi şi vedeţi cât de bun este Cuvântul Sfintei Scripturi!

Veniţi toţi cei însetaţi şi beţi! Cei flămânzi, mâncaţi! Cei întristaţi, vă mângâiaţi! Cei săraci, vă îmbogăţiţi! 

Veniţi toţi şi citiţi Cartea Vieţii: Biblia!
Slăvit să fie Domnul Isus, Cuvântul Întrupat al lui Dumnezeu !
Ioan  Marini


 

ISUS, REGELE CEL MARE 

 

 

Isus, Regele cel Mare,
şi-a pus Oastea în mişcare,
a format Oaste cerească,
pământul să-l cucerească.

Prin poporul românesc
s-a-nceput Război ceresc,
pentru Sângele vărsat
pe cruce de lemn uscat.

Pentru Sângele jertfit
pentru-acest popor robit,
haideţi astăzi toţi creştinii
intraţi în Oastea Luminii!

Iubitorii de Dreptate,
strângeţi rândurile toate
să luptăm pentru Hristos
şi-al Mântuirii folos!

Să luptăm plini de credinţă
pentru-a Crucii biruinţă,
să-L chemăm pe Domnul Sfânt
Rege-n Cer şi pe pământ!

O dreptate să domnească,
Isus să Se preamărescă:
Rege mare pe vecie-
-un cer şi-un pământ să fie!

Din aceeasi categorie