Traian Dorz, Lumina iubitului fiu
… Cinstea de robi şi de prieteni ai lui Hristos n-am vrea s-o schimbăm cu cinstea întregii lumi. Şi vai de acela care o schimbă. “Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.”
Romani 6:22
Şederea în pustie şi în singurătate îşi are şi ea vremea ei. Lipsurile, suferința şi încercările îşi au şi ele vremea lor. După cum a trebuit să intri în ele, aşa va trebui să şi ieşi. După ce trece vremea ei, fiecare stare încetează. Fiecare împrejurare se schimbă, și cea grea, şi cea fericită.
Calea lui Hristos pe pământ e un drum cu multe tuneluri. Eşti când în umbră, când în lumina Crucii cu El. Dar nici o umbră, nici un întuneric, nici o încercare, nu ţine veşnic pe pământ. Uneori tunelurile sunt lungi şi întunecoase, e adevărat; dar alteori mai scurte. Însă totdeauna şi după fiecare vine iarăşi lumina.
Orice închisoare îşi are şi liberarea ei, sfțrșitul ei în afară de Infern. Numai de acolo nu se mai iese niciodată. Nu trebuie să te laşi niciodată copleşit de teamă, oricât ar veni pe neaşteptate un tunel. Şi oricât de mult ar fi să ţină, tot pe neaşteptate se va şi sfârşi. Tot aşa vei şi ieşi din el.
Cine se apucă de un lucru sau de o rugăciune, sau de un drum, acela trebuie să se apuce totdeauna cu hotărâre, să urmeze cu stăruinţă şi în aşa fel, încât să ajungă neapărat la izbândă. Cine cere, să ceară până va primi, cine caută, să caute până găseşte, cine bate, să bată până ce i se va deschide! În aşa fel trebuie înţelese aceste cuvinte şi acest drum.
Dacă ai pornit pe calea Domnului, mergi pe ea până la sfârşit, până la moarte, până la mântuire, până la Hristos.
Dacă te-ai predat Domnului în Lucrarea Sa, rămâi în ea până la capătul vieţii, până la moartea ta. Şi dacă ai pus un legământ, mergi cu el până la capătul slujbei şi luptei tale, fără să te abaţi nici la dreapta, nici la stânga, oricât ar fi de viclean mincinosul şi prefăcutul care te cheamă, oricât de puternic leul care răcneşte şi oricât ar părea de oaie lupul care vine să te fure. (…)
Câte o ispită ne vine, obişnuit, totdeauna. Dar în vremea încercării, tocmai în asta este greutatea, că ne vin mai multe ispite şi mai puternice deodată.
Noaptea – şi vântul, şi marea sunt mai întărâtate; noaptea – şi puterea întunericului e mai mare; noaptea – şi noi suntem mai slabi şi tot ce ne înconjoară ne este, în vremea ispitei, mai potrivnic şi mai vrăjmaş. Câtă nevoie avem noi atunci să ne fi rugat mai înainte!
Cu câtă linişte şi biruinţă am trece prin vânturile potrivnice şi peste mările întărâtate, pregătiţi prin rugăciune!
Domnul ne poate sili uneori să mergem şi unde nu ne place, și când nu am vrea.
(Matei 14:22).
Dar atunci trebuie să facem şi noi ca ucenicii. Trebuie să-L silim şi noi pe Domnul, prin rugăciune stăruitoare, să vină cu noi.
Să stăruim şi noi ca Iacov când i-a zis Domnului: “Nu Te las până nu mă vei binecuvânta.”
(Geneza 32:26-28).
Atunci vom ajunge şi noi biruitori, căci mult poate rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
(Iacov 5:16).
Totul este cu putinţă celui ce crede şi se roagă. Numai dacă sufletul este credincios, neclintit și statornic şi dacă rugăciunea lui este stăruitoare.
Căci când omul credincios luptă cu Dumnezeu aşa, omul totdeauna Îl biruie pe Dumnezeu prin rugăciune. Fiindcă Dumnezeu este iubire, iar iubirea nu rezistă rugăciunii.
Hristos poate realiza ceea ce este cu neputință la oameni, imposibilul.
Dar şi ai Săi pot, în măsura în care cred puternic şi trăiesc în unitate şi părtăşie cu El prin Duhul Său Cel Sfânt.
Prin Harul Său, şi ei au putut şi vor putea realiza lucruri socotite, omeneşte, imposibile – ca Domnul lor Isus.
Hristos a înviat morţii. Ai Săi au putut face şi ei aceasta
(Fapte 9:36-41; 20:7-12).
Hristos a făcut lucruri nemaipomenite. Ai Săi au făcut şi ei la fel. Sfântul Apostol Pavel spune: „Căci n-aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru pe care să nu-L fi făcut Hristos prin mine… fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt…“
(Romani 15:18-19).
Pot totul, chiar şi imposibilul, cu Hristos, care mă întărește, spune el.
(Filipeni 4:13).
Nu vă temeţi niciodată Oaste a Domnului ! Luptaţi-vă cu toată puterea pe care o aveţi prin Duhul Sfânt, după ce v-aţi pregătit, întărit prin rugăciune.
Şi apoi aşteptaţi cu încredere neclintită şi tare în Domnul oștirilor. Căci oricât ar dura lupta, biruinţa va fi tot a lui Hristos pentru voi.
În timp ce noi ne rugăm aici, alţii se roagă departe, altundeva, dar fiecare simte că-i ascultat de Acelaşi Domn, Care este Hristos Domnul nostru. Pentru că El este în orice loc, în orice timp şi lângă oricine Îl caută din toată inima şi doreşte părtăşia cu El.
Hristos are aceeaşi putere biruitoare asupra oricăror împotriviri şi oricăror potrivnici.
Noi ne temem numai atunci când uităm că Hristos trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi
(Evrei 8:6).
Inima noastră se tulbură şi se zbuciumă numai atunci când uită că Hristos este cu ai Lui şi că va fi cu ei până la sfârşitul veacurilor
(Matei 28, 20).
Ne temem numai atunci când nu credem în Cuvântul făgăduinţei Sale şi în adevărul mai tare ca orice, că El este viu şi va fi viu în vecii vecilor.
(Apocalipsa 1:18; 5:14).
Dumnezeu întoarce orice lucru spre binele alor Lui, chiar şi răul urzit contra copiilor Lui de cei răi, iar cei răi nu ştiu asta.
De aceea răspunderea şi vina lor rămâne pentru răul făcut, fiindcă ei răul au vrut să-l facă.
Suntem mult mai mulţi în lume
Suntem mult mai mulţi în lume cei ce credem şi iubim,
nu e nimeni să ne ştie câţi suntem şi-o să mai fim.
-Nu te teme,frate care te crezi singur şi învins,
fraţii care te-nconjoară sunt un număr necuprins.
Suntem mult mai tineri astăzi cei ce credem în Isus,
tinereţea Lui ne umple cu avânt şi har de Sus.
-Nu te teme, frate care te socoţi neputincios,
când va fi nevoie-n Luptă, te va-ntineri Hristos.
Suntem azi mult mai aproape de sfârşitu-acestor vremi,
crede-n Domnul care vine şi nicicând să nu te temi.
-Mai nainte de necazul cel cum nu s-a mai văzut,
vine El să-i ia cu Sine pe toţi cei ce L-au crezut…