Pr. Iosif Trifa
“Nu e timp de vorbe, iubitul meu frate ostaş. Pune îndată mâna pe „sapă“ şi te apucă de lucru!
Intraţi îndată în lucrul Domnului! Puneţi îndată mâna pe „sapă“, pe „undiţă“, pe „seceră“, căci lucrul Domnului este mult, dar lucrătorii sunt puţini!
Să aducem, dragi ostaşi, suflete pierdute la Mântuitorul Isus!
Să pescuim neîncetat suflete din adâncul fărădelegilor! Să atragem mereu şi pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti! În multe chipuri şi feluri vom putea face acest lucru.
Vom putea face acest lucru prin pilda vieţii noastre! Viaţa noastră şi faptele noastre sunt cea mai bună predică şi cel mai puternic ajutor pentru aducerea sufletelor la Mântuitorul Hristos.
Nu atât ştiinţă mare se cere pentru acest lucru (apostolii au fost nişte pescari de rând), ci, mai ales, pildă de viaţă trăită în slujba Domnului.
Chiar dacă n-ai aminti nici o vorbă despre Hristos, chiar dacă n-ai avea dar să spui ceva frumos despre mântuirea sufletului, tu totuşi predici neîncetat.
Viaţa ta, purtările tale, smerenia, evlavia, răbdarea, vorbele şi mai ales faptele tale sunt o minunată predică.
Când trăieşti cu adevărat o viaţă după Evanghelie, atunci, în mijlocul oamenilor, viaţa ta se face sarea ce sărează şi împiedică stricăciunea vieţii, se face aluatul ce dospeşte şi pe alţii pentru o viaţă cu Domnul.”
Pr. Iosif Trifa – Ce este Oastea Domnului
Eu n-am vrut să scriu versuri
Traian Dorz
Eu n-am vrut să scriu versuri, poeme şi cântări
ce gâdilă urechea şi inima o-nmoaie,
ci-am vrut să rup zăvoare, am vrut să sparg cărări
spre Cer şi libertate, din iad şi din noroaie.
Am vrut să-mbrac Oştire cu număr nesfârşit
din fiecare carte să-mi plece o coloană
de luptători cu suflet şi braţ nebiruit
pornind să spargă încă o linie duşmană.
Din orice gând să-mi iasă o sabie ţintind
în cuib viclean de şarpe, în inimă de iudă
şi-n mână de satană ce umblă uneltind
să fure munca celui ce plânge şi asudă.
N-am vrut să strig cuvinte, ci-am vrut să trag săgeţi
puternice şi multe cu negreşită ţintă,
am vrut să sun alarme, am vrut să rup peceţi
am vrut să-mpiedic Răul să fure şi să mintă.
Cântarea-i numai forma sub care-mi ies plecând
Ostaşii-acestei Lupte de-un suflet şi-o credinţă
ce oricâţi sunt, să meargă coloane, rând pe rând,
să lupte-n orice parte spre-aceeaşi Biruinţă.
…O, dragi cântări a-mele, plecaţi cum v-am dorit
în linii largi de luptă pe-ntins din zare-n zare
şi nu mai staţi din drumul viteaz şi strălucit
decât când o să sune Cereasca Încetare.
Luptaţi să nu ajungeţi în mână la vrăjmaş
şi-ajunse, nu-i daţi sprijin în lupta lui vicleană,
păstraţi-vă şi scutul şi spada de ostaş
nălţând Solia Sfântă şi-n tabăra duşmană.
Plecaţi-mi, rânduri sfinte, mai multe an cu an,
mai îndrăzneţ, mai sigur, mai ager în mişcare
cu fiece săgeată să-nfrângeţi un duşman.
– Aşa să vă găsească Hristos pe fiecare!
Traian Dorz
Aici vom rămânea mereu
Ioan Marini
Aici vom rămânea mereu,
oricât de-nţelenită-i glia;
cu-atât cu cât arăm mai greu,
va fi mai sfântă bucuria.
Aici vom rămânea, crezând
în Biruinţa pentru care
ne-au ars strămoşii rând pe rând,
s-o-nalţe mai strălucitoare.
Aici vom suferi mereu,
în locul unde-avem poruncă,
să-I dăruim lui Dumnezeu
slujirea-n cea mai aspră muncă.
Şi-aicea vom muri-apărând
un Adevăr şi-o moştenire
încununate, în curând,
de-o nesfârşită strălucire.
Aici, căci chiar pe-acest pământ
dorim să se mai nalţe-o dată
pentru Hristos un crezământ
şi-o dragoste adevărată.
Ca să-nviem de-aici mereu
prin noi şi noi urmaşi, întruna,
arzând în veci lui Dumnezeu,
în miile de jertfe, Una !