Isus Răscumpărare,
Sens și Țintă a vieții noastre
Nu e bine ca omul să fie singur, am să-i dau un Ajutor potrivit pentru el, un Mântuitor și Domn!
Geneza 2.18 ; Ioan 3.16
“În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: “Tată, Doamne al cerului și al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă așa ai găsit cu cale Tu.”
Luca 10.21
“Am căutat noaptea în așternutul meu, am căutat pe Iubitul inimii mele; L-am căutat, dar nu L-am găsit … M-am sculat atunci și am cutreierat cetatea, ulițele și piețele; și am căutat pe Iubitul inimii mele … L-am căutat, dar nu L-am găsit!”
Cântarea Cântărilor 3.1,2
Experiența personală de temelie a vieții noastre de credință vine prin harul lui Dumnezeu, prin cunoașterea și mărturia fraților noștri ce ne-au arătat deslușit un Mântuitor și Domn viu în viața, inima, umblarea, căutarea și slujirea lor, astfel golul și neîmplinirea din noi, căutarea noastră, a căpătat un Sens, o Țintă, o Dragoste și o Răsplată.
“Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus …”
Evrei 12.2
Până în ceasul descoperiri și întâlnirii cu Isus – Darul lui Dumnezeu, eram și noi asemenea lui Natanael(Dumnezeu se dăruiește, Dumnezeu este un dar), eram ca și contemporanii noștri, trăiam o viață în deșertăciune, fără speranță, fără împlinire, eram urmăriți de un nonsens cotidian.
Dar mulțumim lui Dumnezeu care S-a îndurat de noi și a trimis înaintea noastră un Filip sau mai mulți care ne-au găsit, ne-au chemat la Isus și ne-au zis: Noi am găsit pe Acela despre care a scris Tatăl ceresc în Sfintele Scripturi prin Duhul Său Cel Sfânt: pe Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu. Vino să-L vezi și tu în Sfânta Scriptură, vino să-L vezi în viața noastră și ai să-L vezi și în viața ta, și ai să-L mărturisești și tu ca Natanael: Isuse, Tu ești singurul meu Învățător, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Mântuitorul meu, Tu ești căutarea și pacea mea, Tu ești Scumpul meu Domn și Dumnezeu!
Căci “Domnul Dumnezeu a zis: “Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un Ajutor potrivit pentru el.”
Geneza 2.18
Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel, și omenirii întregi, pocăința și iertarea păcatelor.
Faptele Apostolilor 5.31
Într-adevăr omul nu putea supraviețui pentru veșnicie singur, după căderea omenirii în păcat și sub spectrul blestemului și morții noi nu puteam supraviețui singuri, aveam nevoie de acest “Ajutor potrivit”, aveam nevoie de Darul lui Dumnezeu, de acest Isus pe care Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și ni L-a dăruit Domn și Mântuitor personal, ni L-a făcut Scop și Țintă a căutărilor noastre.
Ni L-a dăruit pe El – Necesarul potrivit pentru a ne umple golul morții din noi (mărturisit și de Adam în Geneza 3.7) și neliniștea vinovăției păcatului din inima noastră ce ne stăpânea și ne măcina sufletul clipă de clipă, ni L-a dăruit pe El Răscumpărarea, Viața, Scopul și Împlinirea Vieții noastre.
Ne închinăm și ne proșternem inimile cu mulțumire înaintea Tatălui Ceresc pentru că ne-a făcut și nouă parte de harul descoperirii Fiului Său înviindu-L în inimile noastre înnoite prin darul credinței și pocăinței, prin lucrarea Evangheliei mărturisite prin Duhul Sfânt de frații noștri născuți din nou din Dumnezeu.
Prin harul Său putem astăzi să tezaurizăm iubirile și jertfele ce se odihnesc asupra noastră, ele, mărturiile și rugăciunile fraților și surorilor noastre, ne sunt prin Duhul merinde întăritoare pentru toată Viața, pentru veșnicia care ne așteaptă împreună, iubiri generatoare de Sens Suprem, iubiri ce nasc din nou fii pentru Împărăția lui Dumnezeu prin rodirea Cuvântului și Duhului Său.
“Nu este mai mare dragoste decât să-și dea Cineva Viața pentru prietenii săi.”
Ioan 15.13
Dar mai aproape ne este Comoara iubirilor adevărate care prin Duhul se revarsă din inima noastră fertil, roditor, spre mântuirea celor de lângă noi.
Ce nesfârșită, dumnezeiască Bucurie este atunci și în cele mai simple, în cele mai smerite, gesturi ale noastre de Iubire și slujire a aproapelui!
Pentru că ele sunt încărcate în noi abundent și tămăduitor ca și roadele Țării Canaanului ceresc, spre Binele, vindecarea și mântuirea celor de lângă noi.
Dar câtă nevoie avem noi toți de mărturia Iubirii!
De trei ori întreabă Domnul Isus pe ucenicul Său Simon Petru”Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Ioan 21.17
Oare nu știa El care este Atotștiitor și Atoateștiitor, nu știa El preabine că ucenicul Său credincios Îl iubește?
Însușindu-Și însă deplin umanitatea Sa prin întrupare ca Fiu al omului, Hristos Domnul are nevoie și cere de la noi această triplă, desăvârșită mărturie.
Noi fiecare, noi întreaga omenire însingurată cu atât mai mult avem nevoie de desăvârșita mărturie a Dragostei lui Dumnezeu și a semenilor noștri!
Dragostea, facerea de Bine, sunt roadele Duhului lui Hristos în noi, iar înțelepciunea și priceperea în facerea de Bine este știința sfinților.
Proverbe 9.10; 30.3.
A dărui cum se cuvine din partea lui Dumnezeu, fără să lași celuilalt apăsarea de a se simți îndatorat unui om este lucrarea pe care Dumnezeu o împlinește în viața celui născut din El, și este o știință cel puțin la fel de mare aceea de a ști să primim cu recunoștință daruri din partea lui Dumnezeu, de a-l ajuta pe cel ce dăruiește să-și împlinească jertfa sufletului său.
Dăruim pentru că Dumnezeu ne-a dăruit și primim pentru că primim din mâna Sa.
“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă Viața veșnică.”
Ioan 3.16
“Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat pricepere să cunoaștem pe Cel ce este adevărat. Și noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat și Viața veșnică.”
1 Ioan 5.20
“Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru Darul Lui nespus de mare!”
2 Corinteni 9.15
“Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după Darul pe care L-a primit.”
1 Petru 4.10
Slăvit să fie în veci Domnul Isus, Darul lui Dumnezeu pentru noi!
Eu Te iubesc, dar simt că nu-s …
Eu Te iubesc, dar simt că nu-s nicicând a mele mâini în stare
să se înalţe-atât de Sus ca să-Ţi ajungă la picioare.
Eu Te iubesc! Eu Te iubesc! Eu Te iubesc!
Eu Te iubesc, dar ştiu că n-am să-Ţi pot aduce-aşa trăire
încât pe fiecare ram să-mi strălucească-o dăruire.
Eu Te iubesc, dar vai, nu pot să mă înalţ cât simt că-mi cere
lumina Ta ce-mi umple tot de înţeles şi de tăcere.
Eu Te iubesc, dar n-am s-ajung să pot fi-atât de plin de Tine
pe cât doresc de timp prelung cu cele mai cereşti suspine.
O, Te iubesc, dar cum pot eu să Te cuprind pe Tine oare,
Atotputernic Dumnezeu, Nemărginire orbitoare?
Dar Tu Te poţi apropia sfinţind fiinţa mea cea nouă,
micindu-Te să-ncapi în ea, ca Soarele-ntr-un strop de rouă.