Traian Dorz
Isus, Care ştia tot ce avea să I Se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?“
Ioan 18.4
Domnul Isus a venit în lume, ştiind mai dinainte tot ce va găsi în ea și tot ce va lăsa.
A cunoscut mai dinainte toată ura şi toată iubirea care aveau să-L însoţească. Ştia pe toţi oamenii şi toate întâmplările ce-L vor întâmpina. Tot binele pe care trebuia să-l facă El oamenilor, și tot răul pe care I-l vor face Lui oamenii.
Dar dragostea cea mare cu care ne-a iubit Dumnezeu a fost mai puternică decât ameninţarea lui satana şi a lumii lui.
Ceea ce trebuia să ne dea El nouă era nespus mai mult decât putea fi ceea ce va primi El în schimb de al noi. Binele pe care trebuia să-l aducă spre mântuirea omenirii era mai însemnat de mii de ori decât răul pe care îl va primi El de la omenire, prin osândirea Lui.
Preţul vieţii noastre era mai scump decât preţul morţii Sale.
Vindecarea noastră era mai însemnată decât suferinţele Lui.
De aceea Isus a mers spre ei.
Cine crede că va avea mai mult câştig decât pagubă, acela merge spre o lucrare. Cine este încredinţat că va ieşi biruitor dintr-o luptă, acela merge spre inamic. Cine urmăreşte să ia o pradă mare de la un potrivnic, acela merge spre înfruntarea cu el, merge cu îndrăzneală şi cu Bucurie chiar.
Când o primejdie este de neînlăturat, cel mai bun lucru este să mergi spre ea, să mergi în înfruntarea ei cu bărbăţie şi curaj.
Când o fiară vine să te calce, iar ferirea de ea este cu neputinţă, cel mai bun lucru este să mergi curajos să o înfrunţi. De cele mai multe ori, mergând spre ea, fiara se sperie şi fuge.
Am văzut oameni slabi, dar curajoşi, care au făcut de ruşine şi au biruit pe mulţi lăudăroşi puternici.
Tânărul David în faţa lui Goliat ne este un model de curaj şi de hotărâre în privinţa aceasta.
Dacă trebuie şi aşa să mori, ce măreţ şi ce frumos este să mori eroic!
Dacă şi aşa trebuie să fii dus în suferinţă, de ce să nu mergi liniştit, curajos şi senin?
Dacă şi aşa se vede bine că trebuie să fii legat, că nu e altă cale, mergi ca Isaac spre altarul tău de jertfă.
Mergi ca cei trei tineri spre cuptorul tău încins.
Mergi ca Ştefan spre Cer.
Mergi ca Isus spre gloata lui Iuda.
Mergi tu spre suferinţă, hotărât şi curajos.
Ce măreţ e un astfel de erou!
Noi am văzut din chiar istoria noastră…
Am fost un popor mic, aşezat la o răscruce de vânturi puternice şi potrivnice.
Popoare mari şi împărăţii puternice au venit spre glia pe care Dumnezeu a dat-o părinţilor noştri, cu gând să ne-o răpească.
Dar părinţii noştri, adânc credincioşi în Dumnezeu şi în dreptatea cauzei lor, au mers spre cotropitor curajoşi şi hotărâţi. Şi, până la urmă, au biruit!
Numai când mergi să cotropeşti tu pe alţii, atunci să te temi. Când mergi să faci tu rău unui nevinovat, atunci să tremuri!
Dar când cugetul tău este curat şi când aperi ce este drept, nu te teme niciodată!
Fie vrăjmaşul cât de puternic, nu te teme de el, mergi înainte!
Fie el cât de înarmat, nu fugi înapoi, ci mergi spre el hotărât!
Totdeauna vei birui şi, chiar dacă te vor birui puterea şi măreţia lui, armele şi nedreptatea lui, tu vei muri eroic şi frumos, apărând cauza dreptăţii tale sfinte şi veşnice.
Credinciosule şi frate, nu fi niciodată un fricos!
Dar şi dacă eşti fricos, nu fugi niciodată şi nu te ascunde din faţa celui ce te urmăreşte pentru dragostea ta de Dumnezeul tău şi te prigoneşte pentru dreptatea cauzei tale.
Mergi spre ei gata să primeşti şi să priveşti în faţă tot ce trebuie să-ţi vină.
Din toate cele ce încep să se întâmple cu Mântuitorul nostru de acum şi până la moartea Sa de pe Golgota, urmându-L pe El pas cu pas, vom mai avea de învăţat multe cu privire la felul cum trebuie şi noi să privim şi să primim cele ce trebuie să vină în viaţa noastră din pricina Numelui Său. Pentru că vrem să facem voia lui Dumnezeu.
Dar cel mai însemnat lucru pe care trebuie să-l ştim de la început este ceea ce ne învaţă Mântuitorul nostru chiar din clipa aceasta: curajul frumos şi demn.
Curajul fără trufie şi fără sfidare.
Curajul cuviincios şi sfânt,
măsurat şi blând,
modest şi frumos,
dar limpede şi hotărât!
Mărire îndelung-răbdării Tale, Doamne Isuse, mărire Ţie!
Te slăvim pentru măreaţa Ta pildă de îndrăzneală pe care ne-ai dat-o totdeauna în faţa primejdiei şi a ameninţării, dar mai ales acum, în faţa morţii.
Te slăvim pentru strălucirea Feţei Tale minunate în clipa cea neagră a întunericului.
Te slăvim pentru măreţia cu care primeşti înfruntarea cu vrăjmaşul Tău şi cu care vorbeşti uneltelor lui.
Te rugăm, îmbracă-i pe toţi ucenicii Tăi cu asemenea putere şi îndrăzneală, spre a fi vrednici de Numele Tău, Marele nostru Dumnezeu, Isus Biruitorul şi Răscumpărătorul nostru.
Traian Dorz
Cu Domnul să mergem ‘nainte
Cu Domnul să mergem ‘nainte,
cu Domnul să mergem cântând,
când totul se stinge-n morminte,
cu El biruim orişicând !
Cu El biruim, cu El biruim,
oricât de-ndârjită e Lupta,
cu Domnul Isus biruim !
Isus e în veci Împăratul
căci El e de-a pururea viu,
prin moarte-a plătit El păcatul,
mormântu-I rămas-a pustiu!
Când mergem cu El e lumină,
iubire şi cântec şi har,
cu Domnul izbânda-i deplină,
iar Pacea e fără hotar!