Pr.Iosif Trifa
“Mâna Domnului a venit peste mine și m-a luat în Duhul Domnului, și m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur imprejur, și iată că erau foarte multe pe fața văii și erau uscate de tot.
El mi-a zis: “Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învie?” Eu am răspuns: “Doamne Dumnezeule, Tu știi lucrul acesta!”
El mi-a zis: “Prorocește despre oasele acestea și spune-le: “Oase uscate, ascultați Cuvântul Domnului!
Așa vorbește Domnul Dumnezeu către oasele acestea: “Iată că voi face să între în voi un Duh, și veți învia!
Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune un Duh în voi, și veți învia. Și veți ști că Eu sunt Domnul.”
Am prorocit cum mi se poruncise. Și pe când proroceam, s-a făcut un vuiet, și iată că s-a facut o Mișcare, și oasele s-au apropiat unele de altele!
M-am uitat și iată că le-au venit vine, carnea a crescut și le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă Duh în ele.
El mi-a zis: “Prorocește și vorbește Duhului! Prorocește, fiul omului, și zi Duhului: “Așa vorbește Domnul Dumnezeu: “Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morții aceștia ca să învie!”
Am prorocit cum mi se poruncise. Și a intrat Duhul în ei, și au înviat și au stat pe picioare: era o Oaste mare, foarte mare la număr.” Ezechiel 37.1-10
În multe locuri vorbeşte Sfânta Scriptură despre tainica putere a Duhului Sfânt, însă parcă nicăieri nu e pusă această putere aşa de potrivit ca în chipul de mai sus, când Ezechiel învie oasele uscate cu puterea Duhului Sfânt.
Taina şi puterea Duhului Sfânt tocmai aceasta este: Viaţa, o viaţă nouă, o trezire, o înviere la o viaţă nouă. Oriunde S-a arătat şi Se arată Duhul Sfânt, El a făcut şi face un mare răsunet, El face o zguduire, o schimbare din temelie a vieţii, El face o înviere la o viaţă nouă. Oriunde se arată puterea Duhului Sfânt, se face o minune ca cea din chipul de alături. Minunea din chipul de mai sus trebuie să se petreacă şi în viaţa noastră sufletească. Aceasta este minunea pe care i-a spus-o Isus noaptea lui Nicodim, când zicea că trebuie să se nască de sus, să se nască din nou, căci altcum nu va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu (Ioan, capitolul 3). Nicodim se mira şi nu înţelegea această naştere din nou; şi atunci Mântuitorul i-a spus că naşterea din nou se face cu putere şi cu dar de la Duhul Sfânt.
De această naştere din nou, de această înviere la o viaţă nouă prin harul şi darul Duhului Sfânt avem lipsă şi noi. Fără această renaştere şi înviere sufletească nu este mântuire.
Lumea e plină şi azi, mai mult ca oricând, de oase goale de viaţă şi uscate în patimi şi fărădelegi. E plină lumea de cei care trăiesc numai cu trupul, însă cu sufletul au murit de mult. E plină lumea de „morţi care trăiesc“, cum foarte potrivit îi numeşte Apocalipsa pe cei păcătoşi (Apocalipsa 3, 1). Din această moarte sufletească trebuie să înviem şi noi la o viaţă nouă, iar această înviere o pot face numai darul şi harul Duhului Sfânt.
Însă „vuietul“ şi „vântul“ cel de viaţă trezitor şi făcător al Duhului Sfânt suflă numai peste o viaţă pregătită sufleteşte pentru primirea Lui. Cea dintâi pregătire pentru primirea Duhului Sfânt este o viaţă îngenuncheată la picioarele Crucii lui Isus, o viaţă predată Domnului, o viaţă de întoarcere la Domnul. Fiul cel pierdut a înviat la picioarele tatălui său. Căzut în genunchi şi plângând la picioarele tatălui său, a auzit vestea cea bună că „mort era şi a înviat“. O viaţă de neîncetată rugăciune este, şi aceasta, o cerinţă pentru primirea darului Duhului Sfânt.
Un alt ajutor pentru cunoaşterea şi primirea Duhului Sfânt este apoi primirea Cuvântului lui Dumnezeu. Minunea de mai sus, cu învierea oaselor, a făcut-o Cuvântul lui Dumnezeu, pe care Ezechiel proorocul l-a strigat peste oasele uscate, zicând: „Oase uscate, ascultaţi Cuvântul Domnului!“… Şi oasele îndată au început a se mişca. Împreună cu Ezechiel strigăm şi noi păcătoşilor: Oase uscate, ascultaţi cuvântul lui Dumnezeu şi vă apropiaţi de Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, căci în acest Cuvânt este o putere, este un Duh de viaţă dătător. În Cuvântul Sfintei Scripturi este Duhul Domnului, este Dumnezeu Însuşi şi de aceea în El este o putere, este un dar ce nu se poate spune, ci se simte şi trebuie simţit. „Cuvântul Domnului s-a făcut în oasele mele ca focul ce arde, zicea Ieremia“ (Ieremia 20, 8-9). „Viu este Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător“, zicea Apostolul Pavel(Evrei 4, 12).
Oricine citeşte cu credinţă şi stăruinţă Cuvântul lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, oricine stă sub ploaia acestui Cuvânt, ca un pământ însetat, va simţi coborându-se în viaţa lui un dar dătător de viaţă nouă şi de putere creştinească. E darul şi harul Duhului Sfânt.
Creştinii cei dintâi „cercetau şi citeau Scripturile în fiecare zi“ (Faptele Apostolilor 17, 11) şi de aceea era atâta Duh şi putere creştinească în viaţa lor. Cuvântul lui Dumnezeu face şi azi în sufletele oamenilor minuni ca cea de mai sus.
«Lumina Satelor» a înviat şi ea multe oase uscate – o Oaste întreagă – cu Cuvântul lui Dumnezeu. Peste sate şi oraşe pline de „oase uscate“, strigăm şi noi acum de câţiva ani de zile Cuvântul lui Dumnezeu, zicând ca şi Ezechiel: Oase uscate, ascultaţi Cuvântul Domnului!… Suflete pierdute, primiţi-L pe Mântuitorul şi înviaţi cu El la o viaţă nouă!… Puterea noastră nu e a noastră, ci e a Duhului Sfânt, Care ne învaţă şi ne arată cum să-i chemăm pe oameni să ia dar şi viaţă.
Dragă cititorule! Tabloul de mai sus închipuie şi învierea noastră în ziua cea de apoi. Când trâmbiţa judecăţii va suna, oasele noastre se vor mişca, se vor încheia laolaltă, carnea va creşte iarăşi pe ele şi ne vom înfăţişa la judecată.
Ferice de cei ce au înviat mai întâi în această Viaţă din moartea păcatelor la o viaţă nouă cu Domnul. Aceştia vor învia spre viaţă veşnică.
Vai însă de cei ce nu vor să se lase de păcate; aceştia vor învia spre osândă veşnică.
Stă în voia ta, iubite cititorule, să‑ţi alegi o înviere din aceste două feluri de învieri. Pe care ţi-o alegi tu?
Pr.Iosif Trifa, Citiri și Tâlcuiri din Biblie
Nu-i pe lume înviere mai măreaţă,
Nu-i pe lume înviere mai măreaţă,
ca atunci când crapă noaptea de păcat,
şi Hristos renaşte-un suflet la Viaţă,
nu-i pe lume înviere mai măreaţă,
Ceru-ntreg e-atunci un cântec minunat.
Nu-i pe lume-o bucurie mai slăvită,
ca aceea care–ţi dăruie Isus.
viaţa-i har iar moarte-i nuntă strălucită,
nu-i pe lume-o bucurie mai slăvită,
Soarele e-atunci pe veci mai neapus.
Şi nu este-n lume-o moarte mai senină,
ca a celui ce-a umblat cu Dumnezeu,
fericit te-avânţi în veşnica Lumină,
nu-i pe lume-o biruinţă mai senină,
însorită de-un mai dulce curcubeu.
Dă-mi, Isuse, începutul şi sfârşitul
tinereţii-nflăcărate de-al Tău dor,
pentru slava ce-şi aşteaptă răsăritul,
dă-mi Isuse începutul şi sfârşitul,
credinciosului Ostaş Biruitor.