Cu un mare Preț m-ai cumpărat și nu mai sunt al meu,
chiar sângele Ți l-ai vărsat ca-n veci să fiu al Tău.
Fără preț mi-era viața, dar murind m-ai înviat,
și-ndreptând spre Tine fața inima pe veci Ți-am dat.
De-atâta dragoste suspin să ne-ntâlnim în Cer
și-aicea viața să Ți-o închin, doar harul Tău Ți-l cer.
Atât de mult m-ai prețuit c-ai vrut să fiu al Tău
și Tu Cel de neprețuit Te-ai dat să fii al meu.
Viața Ta preafericită Ți-ai jertfit de m-ai aflat,
eram oaia rătăcită, de aceea m-ai căutat.
Te-a copleșit atât amar ce-aicea l-ai gustat,
de-ai revărsat atâta har în duhu-mi însetat.
În harul mult Tu m-ai adus din întunecat pustiu,
dar m-a-nnoit al Tău Cuvânt și-s al Luminii fiu.
Lumea din a mea ființă umple-o Tu cum eu nu pot,
mai presus de-orice dorință, numai Tu poți totu-n tot.
Doresc mereu să m-adâncesc în Tine, cerul meu,
și Te cuprind când Te primesc în mine, Templul Tău!