Puterea Oastei este Isus cel răstignit. Cât îl avem pe El în noi şi între noi – avem totul.
Când L-am pierdut pe El – am pierdut totul.
Fr. Nicu Fasolă
Eu, fraţii mei, pun mare preţ pe adunările cele restrânse, pe adunările celor doi-trei, decât pe adunările mari. Din atâtea adunări mari, n-a mai rămas nimic. A fost un vânt trecător. Eu mă tem de multe ori ca nu cumva să rămânem cu un fel de “pradă” a adunărilor mari. Nu cumva toţi să-şi bată capul după “adunări mari”, cu “oameni mari” – şi să neglijeze adunările cele restrânse, prin care trăieşte focul Oastei. Cele mai multe Oşti s-au făcut prin cei “doi-trei” şi trăiesc prin cei “doi-trei”.
În adunările cele mici, de fraţi credincioşi, coboară mai ales făgăduinţa de la Matei 18:20.
“Căci n-am avut de ghid să ştiu între voi altceva, decât pe Isus cel răstignit” (1 Corinteni 2:2
Isus cel răstignit: Acesta a fost programul meu în toţi anii de Oaste şi acesta este programul Oastei. Nu este un program nou acesta. L-am aflat gata la sfântul apostol Pavel.
Nimeni, dintre muritorii pământului, nu L-a înţeles şi nu s-a adâncit în cunoaşterea lui Isus cel răstignit ca apostolul Pavel. Şi nimeni nu L-a vestit cu atâta putere ca el. L-a vestit în prigoane, în strâmtorări, în bătăi; L-a vestit şi din temniţă, legat de lanţuri (Filipeni 1:13-14).
Şi nimeni, dintre muritorii pământului nu L-a apărat pe Isus cel răstignit cu atâta îndârjire şi vitejie ca apostolul Pavel.
De câte ori era vorba de “tăierea împrejur”, de “carne”, de “litera legii”, apostolul Pavel era de o îndârjire extraordinară, îl înfruntă pe apostolul Petru, pune sub anatemă pe cei ce predică o altă evanghelie (pe cea cu “litera legii”)… nu cruţă nimic şi pe nimeni (Galateni 1:8).
Se dădea pe atunci o aprigă luptă între “lege” şi “Har”, între “literă” şi “Duh”, între Vechiul şi Noul Testament, în această luptă, apostolul Pavel îi apără pe cei “născuţi din nou”, îi apără pe “copilaşii lui”, pe care îi născuse din nou (Galateni 4:19). Îi apără fată de primejdia cu “tăierea împrejur”, cu “litera legii”, cu „întoarcerea la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase” (Galateni 4:9-10).
Această luptă se dă şi azi. Căci ispititorul îşi bate neîncetat capul cu un singur lucru: să-L scoată pe Isus cel răstignit din viaţa creştinilor şi din frământările mântuirii lor. El umblă neîncetat să fure “mierea” şi să lase “fagurii”, să fure “Duhul” şi să lase “litera”, să fure “miezul” şi să lase “găocile”.
În şcoala apostolului Pavel am învăţat şi eu să fiu un îndârjit vestitor şi apărător al lui Isus cel răstignit. Şi până voi pleca din această lume, nu vreau să ştiu despre altceva, decât să-L vestesc pe Isus cel răstignit şi Jertfa Lui cea sfântă.
Puterea Oastei este Isus cel răstignit. Cât îl avem pe El în noi şi între noi – avem totul. Când L-am pierdut pe El – am pierdut totul.
Toate străduinţele noastre să fie strânse mereu în acest punct: să nu-L pierdem pe Isus cel răstignit. Să nu pierdem “miezul” şi să rămânem cu “găocile”; să nu pierdem “duhul” şi să rămânem cu “litera”.
Au trecut mulţi ani de Oaste. Sunt mulţi ani de când mă topesc în această lucrare. Ştie bunul Dumnezeu, poate nu e departe vremea când Domnul mă va chema “acasă”. Dacă e vorba să las vreun “testament” pentru Oaste şi fraţii ostaşi, apoi acela e de la l Corinteni 2:2: “Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus cel răstignit.” (“Ce este Oastea Domnului”)
“Scaunele” şi alegerile duc întotdeauna pe copiii lui Dumnezeu înapoi în Egipt. Să nu uităm, în drumul spre Canaan, spre ţara făgăduinţei, s-a pus o singură dată problema unei alegeri şi aceasta era în legătură cu întoarcerea în Egipt (Numeri 14:4).
Mi-aduc aminte, că într-o iarnă, intrase ispita alegerilor şi între copiii Oastei din Sibiu. Şi toată iarna ispititorul i-a tulburat cu aceasta.
Şi când satan a vârât acest “scaun” în adunare, el trebuie dat afară, fără cruţare.
La Geoagiu, au venit odată nişte fraţi şi mi s-au plâns de o anumită neînţelegere. Intrase între ei ispita cu “scaunele”.
Eu le-am zis: fraţii mei, duceţi-vă acasă, şi pe viitor în adunarea Oastei, nimeni să nu se mai pună în frunte la masă, ci puneţi acolo o Biblie deschisă, şi spuneţi că părintele Iosif a spus că acesta este “preşedintele” adunării. Pe el să-l întrebăm de toate şi de el să ascultăm.
Acesta e sfatul meu către toţi fraţii ostaşi: Feriţi-vă de “scaunul” cel primejdios.
Nu uitaţi că Preşedintele nostru cel nevăzut este Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Unde acest Preşedinte n-are cuvânt deplin, acolo nu este Adunarea Oastei.
Fraţii mei! Va veni o vreme când aşa pe nesimţite vi se va lua Biblia din mână… când “Preşedintele” Bibliei va fi scos din adunarea voastră… când i se va da cuvântul numai din când în când…, când nu va fi lăsat să spună tot ce are de spus – şi atunci veţi rămâne cu Biblia închisă în buzunar.
Eu mă tem de ziua când din adunările Oastei va fugi “Porumbelul” şi va rămânea “scaunul”.
Ce bine însă că în adunarea de la Matei 18:20, nu este “scaun”. “Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”
Acolo însuşi Domnul se coboară ca “Preşedinte ” nevăzut.
(Foaia “Isus Biruitorul” nr. 2-3/1935)
Isus, Isus Cel rastignit
Isus, Isus Cel Răstignit
te vrea ca să fii mântuit,
O ,vin la El suflet pribeag,
Isus te cheamă azi cu drag.
Primeşte azi chemarea Lui
şi vino-n Oastea Domnului;
O , vin pe Calea către Cer,
că-n lume toţi ca fumul pier.
El , Mielul de pe Golgota,
a dus durerea mea şi-a ta,
şi-a dat Viaţa-n chinul greu
şi ne-a scăpat pe noi de rău.
O, vino acuma, nu mai sta,
predăţi viaţa în slujba Sa,
cu duhul frânt şi gând smerit
ca azi să poţi fi mântuit.
O, vino nu mai sta pe gând,
te cheamă glasul Lui cel blând,
să nu respingi chemarea Lui,
ci vino-n Oastea Domnului!