Ai milă de mine, ai milă, Iisus,
ascultă-mă ziua şi noaptea, şi seara,
tot dorul din suflet plângând Ţi l-am spus,
şi totuşi întruna îi creşte povara.

Mă-nconjură valuri şi flăcări mă-ncing
şi-n faţă, cât zarea se-ntinde pustia,
– ai milă de mine, Iisuse, să-nving
când fiarele urlă şi vine urgia!

Străină mi-e casa, străini mi-s ai mei,
cu ură-mi răscumpăr iubirea de Tine,
când inima-şi pierde puterile ei,
ai milă, ai milă, Iisuse, de mine!

Departe-i Izvorul, iar setea mi-e grea,
departe-i Alinul, iar inima-i pară,
ai milă, Iisuse, de dragostea mea
când ziua i-e noapte,
iar zorii i-s seară!

Aşază-mi, Iisuse, al Crucii sărut
pe frunte, pe buze, pe ochii cu rouă
şi-mi binecuvântă sub dulcele scut
iubirea din una
şi crucea din două…