Ah, cât mă simţesc de bine,
când e Domnul lângă mine
şi cu El trăiesc!
: Însă ce jale m-apasă,
când mă depărtez de casă,
când Îl părăsesc! :/
Sufletul meu însetează,
Iară ochii-mi lăcrimează,
când n-am pe Hristos.
: Eu, atunci, sunt ca pământul
când îl bate mereu vântul,
şi e secetos. :/
De aceea, fraţioare,
ca şi cerbul la izvoare
eu alerg mereu,
: şi, de-L aflu pe El iară,
o frumoasă primăvara
e-n sufletul meu. :/
Doamne, câtă mângâiere
îmi aduci Tu în durere,
Isuse iubit!
: Când mă plec, sub a Ta Cruce,
viaţa-mi este tot mai dulce
şi sunt fericit. :/
Doamne, cât voi fi în viaţă,
ne-ncetat, Tu mă învaţă
ca mereu să-Ţi cânt!
: Eu voiesc, tot înainte,
să Te laud, Doamne sfinte,
aici pe pământ. :/
Doamne, mai am o dorinţă
şi Te rog, cu umilinţă,
Auzi ruga mea!
: Vreau, cât voi trăi în lume,
totdeauna să pot spune:
“Fie voia Ta!” :/