O ”Revoluţie spirituală sub control Dumnezeesc”.
Mişcarea de la Oxford, o revoluţie din Anglia.
Revoluţia Oastei Domnului.
Ioan Marini
O imagine am văzut mai zilele trecute (1936) într-un ziar, ce înfăţişa o mare sală din Londra, ce cuprindea o mare mulţime de oameni, adumbriţi de o pădure de steaguri. Dedesuptul imaginii scria: În sala Albert din Londra s-a ţinut Adunarea organizaţiei religioase Oxford, care urmăreşte „Revoluţia spirituală sub control Dumnezeesc.”
La această adunare au participat delegaţi din numeroase ţări.
Cititorii noştri îşi amintesc de această asociaţie religioasă, despre care s-a amintit deseori în această foaie religioasă. Este şi această mişcare tot un fel de Oaste a Domnului, ce lucrează în cadrul bisericii din Anglia şi din întreaga lume, cu apostolatul şi voluntariatul laic, ca şi la noi la Oaste.
Citind cele ce se scriau în ziar despre hotărârea Adunării de la Londra, mi-am zis îndată: Iată programul Oastei. Căci şi Oastea Domnului a pornit de la început ca un fel de ”rebeliune sfântă“, un “război sfânt”, cum zice cântarea:
Isus Regele cel Mare
Şi-a pus Oastea în mişcare
…prin poporul românesc
a început război ceresc
pentru sângele jertfit,
pentru poporul robit.
Mişcarea Oastei Domnului a fost pornită în Duhul acesta de luptă împotriva păcatului, împotriva domnului veacului acestuia şi a vieţii sărace a creştinismului de astăzi.
Citiţi cartea ”Ce este Oastea Domnului” şi veţi vedea de la început şi până la sfârşit acest lucru.
“Iar tu te luptă şi suferă ca un bun ostaş al lui Hristos”. 2 Timotei 2:3
“ Îndrăzniţi căci Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33.
Acesta este Duhul în care a fost inspirată Oastea Domnului.
Această ”Revoluţie”, această luptă, nu este o noutate, cum pretind unii, care nu ştiu ce este lupta pentru mântuire, fiindcă nu luptă niciodată; căci această luptă este o poruncă a Mântuitorului însuşi, e viaţa Lui şi viaţa celor ce L-au urmat pe El, a celor ce au cunoscut ”lupta până la sânge împotriva păcatului”.
Cine zice că rămâne în El, în Adevărul mântuitor, trebuie să trăiască şi să lupte cum a trăit şi luptat Isus. 1 Ioan 2:6
Mântuitorul a inaugurat această luptă când a spus:
”Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu, ci mai degrabă dezbinarea. Căci de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă(naţiune, biserică, adunare chiar), trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei şi nora împotriva soacrei.” Luca 12:13-53
Este aceasta o Luptă în duh ce duce atît de adeseori la despărţiri dureroase(inclusiv în interiorul adunărilor Oastei).
Prin câte case nu se întâmplă această “dezbinare”, când tatăl care este ostaş credincios, se duce la adunarea Oastei Domnului, iar feciorul tropăie la cârciumă…
Câte surori tinere nu vin plângând pe la adunările Oastei, spunând că au scăpat de acasă ca din temniţă, fiindcă mama o mână, o îndeamnă la joc, spre plăcerile lumii, şi nu vrea să ştie de Oaste şi de Domnul ei …
Numai cine a trăit aceste împotriviri ştie ce înseamnă sfâşierea în lupta pentru suflet.
Şi mântuirea este legată desigur de aceste lupte.
Mântuirea noastră începe cu “răscoala”, cu lupta împotriva păcatului, împotriva vrăjmaşului satan, împotriva orice te ţine legat de lume, de plăcerile şi deşertăciunile ei.
În creştinismul de astăzi, căldicel, încropit, adormit, care “s-a dat pe brazdă” cu toate păcatele, trebuia o trâmbiţă care să sune desluşit chemarea la Luptă; trebuia o “Revoluţie“ care să schimbe starea cea rea a poporului şi să înlăture “drojdiile pe care doarme casa lui Israel“.
Şi, slăvit să fie Domnul, că ne-a trimis această Oaste şi pe gornistu-i drag, părintele Iosif, care a sunat şi ne-a trezit din “somnul cel de moarte în care ne-a adus traiul cu solul cel păgân”.
Ce fericire, dar şi ce mare răspundere, să faci parte din această “Miles Cristiana” care a pornit să cucerească ţara aceasta, România, pentru Hristos !
Ioan Marini, învăţător ostaş al lui Isus
Foaia Oastei ”Isus Biruitorul”, 1936
Fraţi ostaşi, porniţi la luptă
Fraţi ostaşi, porniţi la luptă
cu nădejde-n Cel din cer,
înaintea noastră merge
Cel ce vina lumii şterge,
deci priviţi cu toţii Sus !
Calea lui Satan e ruptă,
înainte, fraţi, la luptă,
înainte, cu Isus !…
Trecem azi prin grele clipe,
vom avea de suferit;
dar ostaşul e să lupte
şi să meargă înainte,
cu privirea la Isus.
Moartea cade, iadul plânge,
Satan mâinile îşi frânge,
dar nainte cu Isus !
Nu ne înspăimântă moartea,
frica a pierit din noi.
Înainte tot poporul
cu Isus Biruitorul,
înainte cu Isus!
Cine vrea să lupte: vie !
iar fricoşii să rămâie;
noi, nainte cu Isus !
Lipsa nu ne înspăimântă,
suferinţa, nici atât.
Cine e ostaş să vie,
trădătorii să rămâie,
noi luptăm pentru Isus !
Ţelul nostru şi tot dorul
e Isus Biruitorul –
înainte cu Isus !…
Lupta noastră grea-i de-acuma;
vom avea de dus nevoi;
însă cât trai-va unul
nu ne-om da nicicând napoi,
ci vom merge cu Isus.
Cine e ostaş să vie,
trădătorii să rămâie,
noi, nainte cu Isus !