Ai milă de mine, ai milă, Isus
ascultă-mă ziua şi noaptea, şi seara,
: tot dorul din suflet plângând Ţi l-am spus,
şi totuşi întruna îi creşte povara. :
Mă-nconjură valuri şi flăcări mă-ncing,
şi-n faţă, cât zarea, se-ntinde pustia,
: ai milă de mine, Isuse, să-nving
când fiarele urlă şi vine urgia. :
Străină mi-e casa, străini mi-s ai mei,
cu ură-mi răscumpăr iubirea de Tine;
: când inima-şi pierde puterile ei,
ai milă, ai milă, Isuse, de mine! 😐
Departe-i izvorul, şi setea mi-e grea,
departe-i alinul, şi inima-i pară;
: ai miă, Isuse, de dragostea mea
când ziua i-e noapte şi zorii i-s seară. 😐
Aşează-mi, Isuse, al Crucii sărut
pe frunte, pe buze, pe ochii cu rouă
: şi-mi binecuvântă sub dulcele scut
iubirea din una şi crucea din două. 😐