A noastre inimi se ridică
mai sus de vălul greu de fum,
/o clipă doar, o turmă mică
şi-apoi sfârşi-vom greul drum./
La capăt Tu ne-aştepţi Isuse,
să ne ridici orice dureri
/şi-a noastre suferinţi nespuse
se vor preface-n mângâieri./
Se va sfârşi pe totdeauna
cu lupta de pe acest pământ
/şi ne vei da atunci cununa
ce ne-ai păstrat-o-n Cerul sfânt./
O,ce nespusă fericire
în Cer cu îngeri mii de mii,
/ne vom uni şi-ntr-o simţire
cânta-Ţi vom sfinte melodii./
La nesfârşita sărbătoare,
o lume-ntreagă va privi,
/Isus ca Rege şi ca Soare
pe veci de veci va străluci./
Dar până-n ziua Ta cea mare
când toate acestea s-or schimba,
/Tu să ne fii mereu scăpare,
căci lumea este atât de rea./